Miliarde în plus pentru armată: Cum poate România susține obiectivul NATO de 5% din PIB până în 2035

Liderii celor 32 de state membre NATO au stabilit, în cadrul summitului desfășurat ieri și azi la Haga, un nou obiectiv privind cheltuielile pentru apărare și securitate: alocarea anuală a 5% din PIB până în anul 2035. România, reprezentată de președintele Nicușor Dan, și-a exprimat susținerea pentru această decizie, în contextul tensiunilor persistente la granițele estice ale Alianței și al importanței strategice a regiunii Mării Negre.

Presiuni bugetare majore

Pentru țara noastră, creșterea cheltuielilor de apărare la 5% din PIB înseamnă practic dublarea bugetului militar actual, de la aproximativ 9 miliarde de euro anual la circa 18,5 miliarde euro. Aceasta implică un efort suplimentar de 9–10 miliarde euro anual, ce va trebui acoperit prin creșterea veniturilor fiscale, împrumuturi sau realocări din alte bugete publice.

Într-un context în care România are deja un deficit bugetar de aproximativ 5% din PIB, peste limita standard de 3% agreată la nivel european, dar temporar acceptat de Comisia Europeană prin procedura de deficit excesiv, iar nevoile de investiții în educație, sănătate și infrastructură sunt mari, această presiune financiară este considerabilă. De asemenea, România trebuie să continue angajamentele europene privind tranziția verde și digitalizarea, ceea ce complică și mai mult alocarea resurselor.

Riscuri și oportunități economice

Creșterea rapidă a bugetului de apărare poate afecta alte domenii publice esențiale, prin reducerea fondurilor disponibile sau prin creșterea fiscalității și îndatorarea suplimentară. Există riscul dezechilibrelor macroeconomice dacă ritmul majorării cheltuielilor nu se aliniază cu capacitatea reală a economiei.

Pe de altă parte, investițiile masive în apărare pot revitaliza industria de profil din România — producători precum Romarm, Aerostar sau IAR Brașov ar putea beneficia de comenzi crescute, stimulând locurile de muncă și exporturile. Totodată, țara ar putea atrage investiții străine în sectorul militar, iar transferul de tehnologie prin parteneriate NATO și UE ar putea avea efecte pozitive și în domenii civile conexe, cum ar fi IT-ul sau comunicațiile securizate.

13:46 • POLITICĂ

Prima strângere de mână Nicușor Dan – Donald Trump, la summitul NATO de la Haga

11:46 • POLITICĂ

Nicuşor Dan, întâlnire cu premierul Marii Britanii şi alţi lideri, la Summitul NATO

Consolidarea poziției strategice

În plan geopolitic, România, deja un pilon important al flancului estic al NATO, ar putea beneficia de o influență sporită în cadrul Alianței și relația cu parteneri strategici, în special Statele Unite. Creșterea cheltuielilor ar putea duce la noi desfășurări de trupe NATO, investiții în infrastructură militară și întărirea capacității naționale de apărare, în contextul regional marcat de războiul din Ucraina și instabilitatea din Republica Moldova, precum și de activitățile militare rusești în Marea Neagră.

Impact pentru cetățeni

Pe termen scurt, populația ar putea resimți efecte indirecte asupra nivelului de trai, prin redirecționarea fondurilor publice. Pe termen lung, dacă investițiile sunt gestionate eficient, pot apărea beneficii în termeni de locuri de muncă, infrastructură și securitate. Transparența și controlul riguros al cheltuielilor, precum și menținerea unui echilibru între apărare și celelalte sectoare sociale, sunt esențiale pentru acceptarea socială și succesul măsurii.

România versus NATO: cum poate susține țara dublarea cheltuielilor militare la 5% din PIB până în 2035

Decizia NATO reprezintă pentru România o provocare complexă, cu implicații economice, industriale și sociale importante. Pentru a înțelege mai bine acest efort, am realizat o analiză obiectivă pe mai multe paliere, comparând situația României cu alte state membre NATO și evaluând impactul financiar și strategic.

1. România în contextul NATO – poziționare comparativă

În prezent, România alocă pentru apărare circa 2,5% din PIB, un nivel peste media NATO, dar mult sub noua țintă de 5%. Pentru comparație:

• SUA cheltuie aproximativ 3,5% din PIB, având cel mai mare buget militar global;

• Polonia, un stat-cheie pe flancul estic, investește deja 4%, accelerând pregătirile;

• Estonia dedică circa 3%, cu un angajament militar puternic în ciuda dimensiunii reduse;

• Germania și Franța alocă în jur de 2,1–2,3%, fiind statele vest-europene cu economii mari, unde creșterea cheltuielilor militare trebuie susținută politic.

Astfel, deși România este deja peste pragul minim NATO de 2%, dublarea cheltuielilor către 5% va genera o presiune bugetară majoră, mai ales în contextul regional tensionat și al provocărilor economice interne.

2. Industria de apărare românească – între potențial și provocări

România dispune de o industrie de apărare cu tradiție, dar care necesită modernizare urgentă:

• Companii cheie: Romarm (muniție, armament), Aerostar Bacău (mentenanță aeronave), IAR Brașov (elicoptere);

• Oportunități: Atragerea unor parteneriate strategice cu giganți internaționali ca Lockheed Martin sau Rheinmetall; dezvoltarea unor linii moderne de producție pentru drone, comunicații securizate și sisteme anti-aeriene; crearea de locuri de muncă calificate;

• Riscuri: deficit de personal specializat, precum și riscul ca o mare parte din buget să fie cheltuită pe importuri externe, reducând beneficiile interne.

3. Finanțarea efortului – provocări fiscale și bugetare

Pentru 2024, PIB-ul României este estimat la circa 370 miliarde euro. La o alocare de 5%, bugetul pentru apărare ar trebui să atingă 18,5 miliarde euro anual, dublu față de cele circa 9 miliarde actuale.

Surse posibile:

• Creșterea gradului de colectare a taxelor și reducerea evaziunii fiscale (economia informală reprezintă aproximativ 20% din PIB);

• Realocări din bugete sociale (controversat din punct de vedere politic și social);

• Creșteri selective ale taxelor (TVA, accize);

• Împrumuturi externe, cu risc de creștere a datoriei publice.

Fără reforme fiscale și creștere economică sustenabilă, deficitul bugetar ar putea urca la 7–8% din PIB în următorii ani, depășind limitele impuse de Pactul de Stabilitate european și atrăgând sancțiuni.

4. Acceptabilitate socială și politică

Contextul regional tensionat — războiul din Ucraina, activitățile militare în Marea Neagră — poate legitima creșterea bugetului militar. Totuși, redirecționarea resurselor de la educație, sănătate sau pensii ar putea genera nemulțumiri puternice.

Susținerea populației este așteptată mai ridicată în zonele expuse, cum sunt Dobrogea și Moldova, și în mediul urban. Opoziția politică și sindicatele pot ridica însă probleme dacă se simt afectate cheltuielile sociale.

Comunicarea transparentă și explicarea beneficiilor pe termen lung (securitate, locuri de muncă, dezvoltare industrială) sunt cruciale.

5. Avantaje și riscuri geostrategice

Pe plan strategic, creșterea cheltuielilor poate:

• Consolidarea poziției României în NATO și sporirea influenței în deciziile Alianței;

• Facilitarea desfășurărilor NATO suplimentare pe teritoriul național și investiții în infrastructură militară;

• Creșterea capacității de descurajare în fața amenințărilor regionale.

În același timp, România riscă să devină o țintă mai prioritară în cazul escaladării conflictelor și să înregistreze o intensificare a tensiunilor în regiune.

6. Etapizarea efortului până în 2035

Planul ar putea urma următorul calendar:

• 2025–2027: creștere graduală până la 3–3,5%, cu accent pe infrastructură și echipamente existente;

• 2027–2030: extinderea producției interne și achiziții strategice (avioane, sisteme antirachetă, drone);

• 2030–2035: atingerea țintei de 5% și integrarea completă a forțelor modernizate.

Pentru succes sunt necesare stabilitate politică, un plan național de apărare pe termen lung și cooperare strânsă cu aliații NATO și UE

7. Cadrul legislativ și instituțional

Realizarea acestei strategii impune:

• Adoptarea unei legi-cadru care să reglementeze bugetul apărării pe etape clare;

• Legislație pentru transparență și controlul achizițiilor militare;

• Crearea unor structuri anticorupție și de monitorizare a investițiilor.

Ministerul Apărării, Ministerul Economiei, Parlamentul și CSAT trebuie să colaboreze eficient pentru implementarea obiectivelor.

Simulare bugetară: alocarea a 5% din PIB pentru Apărare până în 2035

Creștere necesară etapizată

Pentru a ajunge de la aproximativ 9,25 miliarde € în 2024 la 27,5 miliarde € în 2035, România ar trebui să aloce suplimentar în fiecare an, în medie, următoarele sume:

• Perioada 2025–2030: Creștere de ~1 miliard € anual.

• Perioada 2030–2035: Creștere de ~1,2 miliarde € anual.

Acest scenariu presupune o creștere economică constantă, fără recesiuni majore.

Comparație cu alte cheltuieli majore (2024):

Surse posibile de acoperire a diferenței (estimativ):

1. Creșterea PIB-ului:

   • Dacă PIB-ul crește anual cu 4–5%, o parte din necesarul suplimentar se poate acoperi natural.

   • Totuși, dependența de contextul internațional (UE, crize) rămâne un risc.

2. Reducerea economiei subterane:

   • Economia informală în România e estimată la ~20% din PIB.

   • Scăderea acesteia cu 5 puncte procentuale ar aduce la buget suplimentar de cca. 10–15 miliarde € anual.

3. Reformă fiscală:

   • Creșteri selective de taxe (accize, impozite pe lux, taxe verzi).

   • Evitarea taxării excesive pe muncă sau consum, care ar frâna economia.

4. Împrumuturi externe dedicate infrastructurii militare:

   • Similar PNRR, România ar putea accesa fonduri pentru proiecte duale (infrastructură civilă și militară).

   • Atenție la creșterea gradului de îndatorare.