Milionarul cu elicopter din Constanța sfidează blocajele și bagă 30 de milioane de euro într-un terminal strategic. „Pierdem zeci și sute de milioane dacă nu avem produse la timp”
Terminalul privat care vrea să schimbe jocul carburanților în Portul Constanța! Un nou terminal de produse petroliere intră în etapa operațională în Portul Constanța, după o investiție de aproximativ 30 de milioane de euro. JT Terminal, dezvoltat de Grup Oil, poate opera până la un milion de tone de produse petroliere pe an și își propune să lege importurile, depozitarea și distribuția de carburanți către România și piețele din regiune.
Jean Tucan, omul de afaceri constănțean care controlează JT Grup Oil, spune, pentru PUTEREA, că investiția vine într-un moment în care România are nevoie urgentă de infrastructură logistică pentru carburanți și avertizează că lipsa capacităților de import și depozitare poate genera pierderi de zeci și sute de milioane de euro pentru economia națională.
„Am o satisfacție enormă că am dus proiectul la bun sfârșit”
Pentru Jean Tucan, finalizarea terminalului reprezintă rezultatul unei investiții majore și al unui proiect dus la capăt în ciuda dificultăților administrative.
„Am o satisfacție enormă că am dus proiectul la bun sfârșit. Noi, ca și companie, am dus toate proiectele la bun sfârșit. Nu ne așteptam să nu-l finalizăm, dimpotrivă, eram încrezători că o să-l terminăm. Nu ne-a speriat proiectul, ci ne-a motivat să fim din ce în ce mai pasionali, din ce în ce mai harnici și uite că l-am dus la bun sfârșit”, afirmă omul de afaceri.
JT Terminal are o capacitate de operare de până la un milion de tone de produse petroliere anual și este amplasat în Portul Constanța, având acces la fluxurile maritime și la conexiunile feroviare și rutiere.
Investiția vine într-un moment în care piața românească a carburanților depinde într-o măsură importantă de importuri.
România consumă peste 7 milioane de tone de produse petroliere, dar produce mult mai puțin
Tucan susține că România se confruntă cu un deficit important între consumul intern și producția de carburanți.
„Economia națională consumă undeva la șapte milioane și ceva de tone și astăzi producem aproape până în patru milioane, trei milioane și ceva, deci avem nevoie de import de patru milioane de tone”, spune Jean Tucan.
Potrivit acestuia, necesarul României nu se limitează la motorină și benzină. Piața are nevoie și de cantități importante de bitum și combustibil pentru aviație.
„În afară de asta, mai avem nevoie de aproape șapte sute de mii de tone de bitum și mai avem nevoie de câteva sute de mii de tone de carburanți pentru aviație, JET A1”, explică omul de afaceri.
În acest context, infrastructura de import și depozitare devine o componentă esențială a securității energetice.
„Terminalul nostru rezolvă o problemă strategică”
Noua infrastructură este prezentată de JT Grup Oil nu doar ca un proiect comercial, ci și ca o investiție cu implicații asupra securității aprovizionării.
„Terminalul nostru rezolvă o problemă strategică în primul rând, în al doilea rând rezolvă o problemă de necesitate și în al treilea rând înseamnă o piață concurențială corectă, pentru că până astăzi nu a existat decât un singur jucător, JT Oil Terminal”, afirmă Tucan.
El susține că existența unor capacități suplimentare de operare și depozitare poate reduce dependența de un singur punct logistic și poate permite României să reacționeze mai rapid atunci când piața are nevoie de produse petroliere.
„Ce înseamnă pentru economia națională? Înseamnă câștiguri, înseamnă competiție, înseamnă de fapt să ai produs când ai nevoie. Adică în campania agricolă trebuie să ai motorină să însămânțezi, în campania agricolă trebuie să ai motorină să culegi și în campania economică, care înseamnă din februarie până în decembrie, înseamnă să transporți toate produsele în economia națională”, spune omul de afaceri.
„Asta înseamnă pierdere de zeci și sute de milioane dacă nu ai produse la timp”
Din perspectiva lui Tucan, problema infrastructurii nu este una strict tehnică. Timpii de așteptare și blocajele logistice se traduc direct în costuri pentru întreaga economie.
„Logistica înseamnă timp, bani și efort financiar. Terminalul nostru în primul rând rezolvă probleme de logistică. Noi ne-am transformat dintr-o companie de distribuție, dintr-o companie de logistică în primul rând și dintr-o companie de import-export”, explică acesta.
Iar întârzierile în aprovizionare pot avea efecte în lanț.
„Asta înseamnă pierdere de zeci și sute de milioane dacă nu ai produse la timp”, avertizează Tucan.
Prin amplasarea în Portul Constanța, terminalul urmărește să deservească nu doar România, ci și piețele din regiune.
România, Republica Moldova, Ucraina și Serbia, în aceeași ecuație logistică
Potrivit lui Jean Tucan, poziționarea terminalului permite conectarea României la fluxuri comerciale regionale, într-un moment în care securitatea aprovizionării cu energie a devenit o problemă strategică.
„Terminalul rezolvă problema în estul Europei, adică asigură combustibil și pentru Republica Moldova și pentru Ucraina și pentru Serbia, România, evident, și piețele energetice”, spune omul de afaceri.
JT Terminal este proiectat pentru operațiuni de import, depozitare, condiționare și distribuție, conectând transportul maritim cu cel rutier și feroviar.
22 de milioane de euro, pierderile reclamate din cauza blocajelor administrative
Deși investiția a fost finalizată, Tucan spune că proiectul a fost întârziat semnificativ de procedurile administrative, iar compania estimează că a suportat pierderi importante din această cauză.
„Noi avem pierdere financiară de aproximativ 22 de milioane create de către blocajele administrative”, afirmă Jean Tucan.
Întrebat dacă aceste întârzieri ar putea avea legătură cu apariția unui terminal privat de dimensiune mare în proximitatea infrastructurii existente, omul de afaceri spune că explicația este mai complexă.
„Eu cred că este un mix de lipsă de profesionalism, de rea-credință, de lipsă de asumare. Eu cred că este un mix, nu este neapărat o singură chestiune. Cred că sunt un cumul de factori”, susține acesta.
„Investitorii fug de blocajele administrative”
Tucan consideră că dificultățile administrative reprezintă unul dintre principalele motive pentru care România nu atrage suficiente investiții în infrastructura portuară.
„Investitorii nu doresc să investească banii într-un port unde totul este foarte greu de făcut. Pentru că investitorii fug de chestiunile administrative, de blocajele administrative”, spune el.
Omul de afaceri explică și printr-un exemplu financiar de ce timpul pierdut în autorizări poate transforma o investiție profitabilă într-una mult mai puțin atractivă.
„Fiecare dolar, dacă se investește în România în șapte ani de zile, el produce costul după ce sunt șapte ani de zile. Dar același dolar, dacă îl investești în Austria și termini investiția în doi ani, deja ai cinci ani de profit”, afirmă Tucan.
Două noi terminale sunt în construcție
Grup Oil nu se oprește însă la JT Terminal. Compania are în plan extinderea infrastructurii prin alte două proiecte.
„Mai avem în construcție două terminale, un terminal de bitum și încă un terminal la Dubova, tot un terminal de produse lichide, deci o să devenim cumva cea mai integrată companie românească care are tot lanțul de la import, depozitare, distribuție și condiționare”, anunță Jean Tucan.
Astfel, strategia companiei este de a controla cât mai multe verigi ale lanțului logistic, de la aducerea produselor în România până la depozitarea și distribuția acestora.
Zeci de milioane de euro pentru economia României
Jean Tucan estimează că existența unui terminal privat de această dimensiune poate genera beneficii economice importante, atât pentru administrația portuară, cât și pentru economia națională.
„Zeci de milioane de euro pe an. Zeci de milioane pentru administrația portuară, zeci de milioane pentru economia națională și zeci de milioane pentru timpii pierduți de fiecare verigă din lanțul economic”, afirmă omul de afaceri.
Cu JT Terminal intrat în etapa operațională și cu alte două proiecte în construcție, Grup Oil încearcă astfel să-și extindă rolul de distribuitor de carburanți către cel de operator integrat de infrastructură petrolieră, într-o piață în care importurile și securitatea aprovizionării au devenit tot mai importante.