Într-o Românie în care ne-am obișnuit să credem că „cine iese pe primul loc în turul I câștigă inevitabil”, istoria ne contrazice brutal. Dacă Nicușor Dan are acum 21%, iar George Simion peste 40%, ecartul pare imposibil de surmontat. Dar au mai fost „imposibili” în politica românească. Și unii au fost zdrobiți.

Istoria nu e scrisă cu pixul exit-poll-ului. Trei exemple în care turul doi a răsturnat totul.

2014 – Klaus Iohannis vs. Victor Ponta

Turul I: Ponta avea 40,44%, Iohannis doar 30,37%. Diferență uriașă. Dar în turul II, cu un val masiv de mobilizare în diaspora, online și în mediul urban, Iohannis a câștigat cu 54,43%. De ce? Pentru că alegătorii au votat împotriva aroganței, nu pentru un om. Iohannis a devenit simbolul unui NU răsunător la PSD. Fix așa cum ar putea deveni Dan pentru o mare parte a țării care se teme de o Românie condusă de extreme.

2009 – Traian Băsescu vs. Mircea Geoană

Geoană conducea în sondaje, avea toată susținerea baronilor locali și a trusturilor de presă. Băsescu părea izolat, hărțuit, slăbit. Dar în turul doi a renăscut electoral și a câștigat la mustață: 50,33%. A fost una dintre cele mai tensionate confruntări din istoria alegerilor prezidențiale, dar Băsescu a reușit să atragă electoratul tăcut, revoltat, care n-a avut voce în turul I. Nicușor Dan se poate baza pe același tip de alegător: cel care nu țipă, dar apare când contează.

2000 – Ion Iliescu vs. Corneliu Vadim Tudor

Turul I a fost o bombă cu ceas: Vadim a obținut 28,34%, iar Iliescu doar 36,35%. Dar în turul II, România s-a mobilizat masiv, peste linii ideologice. A fost un baraj civic: Iliescu a strâns peste 66% tocmai pentru că „nu era Vadim”. Exact acest tip de mobilizare, de „orice în afară de Simion”, e singura cale prin care Dan poate câștiga.

Minunile de care are nevoie Nicușor pentru a câștiga turul 2

Rezultatele primului tur și context

În turul I al alegerilor prezidențiale din 4 mai 2025, George Simion (AUR) a obținut un scor clar, cu aproximativ 40,96% (≈3,86 milioane voturi), în timp ce Nicușor Dan a adunat 20,99% (≈1,98 milioane voturi). Următorii candidați clasificați au fost Crin Antonescu (coaliția PSD–PNL–UDMR) cu 20,07% (≈1,89 milioane voturi) și Victor Ponta (independent) cu 13,04% (≈1,23 milioane). Candidații mai mici – Elena Lasconi (USR) și alții – au avut rezultate de sub 3% fiecare (de ex. Lasconi 2,68% – 252.721 voturi), restul împărțindu-și împreună câteva procente distanță (Lavinia Șandru 0,64%, Daniel Funeriu 0,53%, Cristian Terheș 0,39% etc.).

Cum au votat alegătorii? Aproximativ 9,5 milioane de persoane (53,2% din cei înscriși pe liste) s-au prezentat la urne în primul tur. În diaspora, Simion a fost și mai puternic – a luat circa 61% din voturile de peste hotare (≈587.000 voturi), față de doar 25,4% pentru Dan (247.388 voturi). Diferența netă dintre Simion și Dan în primul tur a fost uriașă (circa 20 puncte procentuale), deși tot atâtea puncte (Cam 33%) au rămas la dispoziția candidaților eliminați (Antonescu, Ponta etc.). Pentru Nicușor Dan, miza e să reducă acest ecart.

Distribuția geografică a voturilor

Geo­grafic, Simion a câştigat în majoritatea covârşitoare a judeţelor ţării. Harta rezultatelor arată o “largă victorie” pentru el în teritoriu, cu excepţia câtorva regiuni. Nicușor Dan a avut performanțe relativ bune în mediul urban și în marile orașe: de exemplu, București – unde sursele sugerează că a primit peste 40% din voturi – și alte centre urbane ca Cluj sau Brașov, unde a fost votat de o bună parte a alegătorilor (în contrast cu scorul său național de ~21%). În sectorul 3 al Capitalei Dan atinsese ~37% în comparație cu sub 15% țară. În județele cu populație maghiară (Covasna, Harghita, Mureș etc.), Crin Antonescu (coaliția guvernamentală) a obținut cele mai multe voturi, iar Simion – scăzut acolo. În rest, în mediul rural și periurban, Simion a luat primul loc clar.

Rezultatul din diaspora (reprezentând aproape 11% din voturile naționale valabile) a fost categoric în favoarea lui Simion: 61% vs. 25% pentru Dan. Oriunde a ieșit Simion principal în țară, în diaspora Simion a avut și mai mult sprijin, consolidându-și avantajul. Nicușor Dan nu a reușit să răzbească acolo, fiind limitat la o proporție mult mai mică.

Această distribuție indică clar două fiefuri electorale distincte: electoratul majoritar al AUR (urban, rural, diaspora protestatar) și electoratul mai restrâns pro-Dan, concentrat în orașe mari și printre tineri. Pentru turul al doilea, Dan va trebui să compenseze deficitul masiv din sate și diaspora prin atragerea de voturi de la ceilalți candidați și prin mobilizarea unor segmente cu prezență slabă la urne (urban, tineri).

Transferul voturilor candidaților eliminați

Aproape 33% din voturile exprimate în primul tur au mers către candidați acum eliminați. Principalii donatori potențiali de voturi pentru Dan sunt electoratul centrist și de stânga al lui Crin Antonescu (~20,1%) și Victor Ponta (~13%). Conform calculelor rapide, Dan ar avea nevoie să capteze majoritatea acestor voturi pentru a ajunge la Simion. De pildă, dacă Dan reușește să obțină ~70–80% din voturile lui Antonescu și ~50–60% din cele ale lui Ponta, ar primi suplimentar 1,3–1,6 milioane de voturi, ceea ce, împreună cu cei ~1,98 milioane proprii, l-ar apropia de scorul lui Simion. Orice sprijin consistent din partea partidului-alianță guvernamental (PNL-PSD-UDMR) ar putea înclina balanța, deoarece alegătorii acestei coaliții ar prefera, majoritar, un candidat pro-european precum Dan în locul unui naționalist de dreapta.

Electoratul lui Antonescu este eterogen, incluzând liberali moderați și minoritari maghiari (UDMR), dar și alegători PSD „tradiționali”. O parte semnificativă din aceștia se pot orienta către Dan, dată fiind opoziția UDMR față de AUR și modul moderat al lui Dan. În plus, voturile obținute de Elena Lasconi (USR – 2,68%) pot fi considerate aproape integral „transferabile” către Dan, întrucât USR a susținut alinierea spre un candidat liberal/proeuropean. Alți candidați mici (Șandru, Funeriu etc.) însumează împreună sub 2%, fiind posibil și ei atrași de candidatura lui Dan.

Pe de altă parte, Dan trebuie să-și asigure că Simion nu atrage masiv din aceleași surse: unii susținători ai lui Ponta sau chiar ai UDMR ar putea fi tentați de retorica naționalistă populistă a lui Simion, ceea ce ar îngreuna recuperarea. Dar, în principiu, electoratul de centru–stânga și cel urban se proiectează mai aproape de Dan. Astfel, ipotetic, Dan ar putea acumula între 1,3 și 2 milioane de voturi din electoratul celor eliminați, depinzând de flexibilitatea acestora, ceea ce i-ar aduce la un scor apropiat de Simion (între 3,3 și 4 milioane voturi estimate pentru Dan vs. peste 4 milioane pentru Simion, dacă Simion păstrează o parte din voturile inițiale și din electoratul rezidual al adversarilor). În orice situație, Dan are nevoie să convingă un procent covârșitor (peste 60–70%) din voturile Antonescu+Ponta pentru a diminua ecartul.

Mobilizarea electoratului și absenteismul

Un factor critic în turul 2 va fi prezența la vot a diferitelor categorii. În primul tur, doar 53% dintre alegători au votat; procentul celor care au refuzat sau nu s-au prezentat (47%) este foarte mare. Din sondaje preelectorale reiese că o proporție semnificativă dintre alegătorii ambilor candidați (simionist și danist) sunt nehotărâți sau au potențial de absenteism. În special, sondajele indică o scădere a intensității participării între susținătorii lui Simion, care au afișat o motivație mai slabă de a merge la urne comparativ cu cei ai lui Dan. De exemplu, un studiu arăta că doar ~76% dintre votanții lui Simion declarau, înainte de turul I, că vor merge sigur la vot (în scădere de la 87% anterior), în timp ce ~92% dintre suporterii lui Dan se declarau siguri de prezență. Acest lucru sugerează că echipa lui Dan ar putea îmbunătăți semnificativ rezultatul prin mobilizarea conștiincioasă a susținătorilor săi – chiar dacă aceștia erau inițial mai hotărâți – și prin atragerea celor indeciși.

Grupurile cu potențial mare de mobilizat suplimentar includ tinerii urbani, votanții USR și PNL (a căror prezență la urne a fost mai scăzută) și diaspora proeuropeană (dar votanții din străinătate s-au prezentat deja în număr record, 965.000 de români, cu un vot majoritar pentru Simion). În mediul urban, ratele de participare sunt de obicei mai mici, dar acolo Dan are puncte forte; o campanie eficientă în orașe mari (București, Cluj, etc.) ar putea crește semnificativ procentul său de vot. De asemenea, proiecțiile arată că absenteismul și voturile nule ar putea atinge cote alarmante (peste 40% dintre potențialii alegători fiind indeciși, iar unii votanți de prim tur nereprezentați). Într-o cursă atât de strânsă, fiecare mobilizat contează: dacă Dan reușește să aducă la urne un procentaj ridicat din tinerii săi suporteri și din alegătorii indeciși, în timp ce Simion nu își mobilizează întregul electorat tradițional, rezultatul poate fi întors.

În schimb, dacă nivelul participării rămâne scăzut și Simion își mobilizează eficient bazinul (inclusiv prin implicarea susținătorilor din diaspora și rural, care s-au dovedit hotărâți la urne), Dan va rămâne în urmă. Așadar, condiția-cheie este ridicarea ratei de participare în rândul potențialilor susținători ai lui Dan – urban, tineri, nehotărâți – poate chiar peste nivelul din primul tur.

Scenarii ipotetice pentru turul al II-lea

Având în vedere cifrele și dinamica descrise, se pot imagina câteva scenarii „de cursă” credibile pentru 18 mai 2025:

• Scenariul mobilizării maxime a opoziției: Toți factorii de centru și stânga (PNL, PSD, USR, minorități, etc.) împing alegătorii să voteze contra extremismului. Nicușor Dan primește aproape tot votul electoratului Antonescu (să spunem 70–80% din cei 1,89M) și o parte substanțială din electoratul Ponta (50–60% din cei 1,23M), precum și 90–100% din voturile lui Lasconi (0,25M). La aceasta se adaugă voturile lui Dan din primul tur (~1,98M). În acest caz, Dan ar ajunge la peste 4 milioane voturi, apropiindu-se sau depășind ușor scorul lui Simion (care rămâne în jur de 3,9–4,2 milioane). Mobilizarea suplimentară a tinerilor urbani (de exemplu, prin comunicarea riscurilor AUR) ar putea crește numărul votanților lui Dan cu câteva sute de mii. Dacă Simion nu convinge niciun alegător de centru-stânga și își păstrează doar propria bază (~3,86M) plus poate 10–20% din Ponta, atunci în acest scenariu Dan câștigă.
• Scenariul echilibrat: Dan atrage doar jumătate din voturile lui Antonescu și cam o pătrime din cele ale lui Ponta (de exemplu, 950k + 300k), plus aproape toate voturile Lasconi (250k) și pe ale sale inițiale (1,98M). Total Dan ~3,48M voturi. Simion rămâne cu baza sa (3,86M) plus restul (aprox. 950k de la Antonescu și 930k de la Ponta) – total ~5,74M. În această situație, Simion câștigă clar. Doar dacă Dan reușește să-și suplimenteze semnificativ electoratul (prin creșterea participării generale în favoarea sa), se poate apropia, însă diferența numerică este prea mare. Practic, în acest scenariu Dan ar rămâne în urma și ar pierde, cu opțiuni limitate de răsturnare.
• Scenariul abstinenței masive a suporterilor lui Simion: Tocmai sondajele semnalau că Simion a avut o participare mai precaută declarativ (76% siguri de vot, față de 92% pentru Dan). Dacă pe 18 mai apar rate mai scăzute de vot în fiefurile AUR (de exemplu, dacă mulți alegători tineri ai AUR nu merg la vot), iar Dan își menține sau crește prezența, ecartul poate scădea dramatic. Într-o situație în care, de exemplu, doar 70% din electoratul lui Simion se prezintă și Dan reușește 95% din al său, plus un plus de tineri noi, scorul final ar putea fi foarte strâns (pe muchie de cuțit). Dan ar avea nevoie de o cotă solidă de mobilizare în mediul urban și în diaspora antisistem, pentru a contracara avantajul numeric de bază al adversarului.
• Scenariul coaliției tacite împotriva lui Simion: Dacă liderii coaliției guvernamentale (PSD–PNL–UDMR) se pronunță indirect sau direct pentru Dan (sau măcar împotriva lui Simion), mulți alegători ai lor ar urma indicațiile informale. De exemplu, PNL și PSD ar putea cere voluntarilor să-l susțină pe Dan, iar UDMR îi va îndemna clar pe maghiari să nu-l voteze pe extremist. În acest caz, transferul voturilor centrist-democratice către Dan ar fi unul masiv. Un asemenea „front anti-AUR” ar putea oferi lui Dan ~75–85% din voturile celor două partide (dintre care o mare parte erau inițial la Antonescu) și chiar susținere logistică. Simion, neavând niciun susținător major în rândul partidelor clasice, nu ar câștiga astfel o cantitate semnificativă din electoratul redus. În acest scenariu, Dan ar avea reale șanse de victorie, chiar cu un avantaj matematic, exact fiindcă 60–70% din alegătorii Anti-Simion ar migra în bloc.

În toate cazurile,

nișa electorală cheie pentru Dan rămâne electoratul anti-Simion (centru-stânga, moderat, pro-UE). Fără o preluare substanțială a acestui electorat, șansele sale rămân reduse. Mobilizarea suplimentară în mediul urban și printre tineri, un mesaj clar de contrast între stabilitate proeuropeană (Dan) și instabilitate naționalistă (Simion) și un apel emoțional care să atragă atenția privind consecințele unei victorii AUR pot răsturna calculele.

În plus, organizarea votului în diaspora (ținând cont că secțiile deschise trei zile pot crește ușor numărul de votanți extrovertiți) sau a turismului electoral (mobilizarea primilor votanți) sunt tactici care să „mute” voturi suplimentare către Dan.

În concluzie, pentru ca Nicușor Dan să răstoarne rezultatul din primul tur, ar trebui îndeplinite câteva condiții realiste:

atragerea majorității electorilor anti-AUR (prin sprijin tacit al partidelor centrist-moderate),

creșterea semnificativă a mobilizării proprii în rândul urbanelor și tinerilor, și

menținerea la vot a suportului său (încât absenteismul să nu-i taie numărul de voturi).

Numai astfel Dan poate recupera diferența de aproximativ 1,9 milioane de voturi față de Simion și poate transforma cursa într-o victorie.

România are o memorie electorală scurtă. Dar instinctul ei, uneori, e genial.

Alegerile prezidențiale nu sunt despre calcule reci, ci despre emoție, frică, speranță. În turul I votăm ce ne place. În turul II votăm ce nu ne sperie.

Dacă Nicușor Dan vrea să câștige, trebuie să devină „alternativa credibilă”. Nu va învinge cu discursuri tehnocrate, ci doar dacă reușește să aprindă o emoție națională de tip: „România merită altceva decât urletul.”

Iar istoria e acolo să ne amintească: în turul doi, în România, se pot întâmpla minuni.
Trebuie doar să vrei, să crezi și… să votezi.