Mirabela Grădinaru vrea să-i învățăm pe copii să navigheze pe internet. Dar cine îi pregătește, într-o țară care abia îi învață să citească?

Doi parlamentari PSD propun interzicerea rețelelor sociale pentru copiii sub 14 ani, după atacul cu cuțitul de la o școală din Bistrița. Mirabela Grădinaru, partenera președintelui Nicușor Dan, pune accentul pe educație, supraveghere și înțelegerea pericolelor digitale.

Sunt două abordări ale aceleiași probleme.

Dar între idealul educației și realitatea școlii românești există o prăpastie pe care nici bunele intenții, nici interdicțiile nu o pot acoperi singure.

După tragedie, apare interdicția

Daniel Suciu și Bogdan Ivan au anunțat, pe 19 octombrie, pregătirea unui proiect legislativ care să interzică accesul copiilor sub 14 ani la rețelele sociale, fără excepții.

Între 14 și 18 ani, accesul ar urma să fie condiționat de acordul și supravegherea părinților.

Platformele ar trebui să verifice vârsta utilizatorilor și să blocheze mesajele private nesolicitate trimise minorilor de adulți.

Inițiativa a apărut la câteva ore după atacul de la Bistrița.

Asocierea celor două evenimente este însă delicată.

Faptul că un adolescent violent utiliza rețelele sociale nu demonstrează că acestea au produs comportamentul violent.

O lege de protecție a minorilor are nevoie de argumente mai solide decât coincidența dintre o tragedie și o preocupare publică legitimă.

Mirabela Grădinaru vorbește despre o educație care ar trebui să existe

Ideea de a-i învăța pe copii să recunoască manipularea, dependența digitală, fraudele și pericolele comunicării online este perfect justificată.

Copiii vor trăi într-o lume dominată de tehnologie. Nu pot fi protejați permanent prin izolarea de ea.

Dar între a afirma că trebuie să-i educăm și a dispune de instituțiile capabile să facă acest lucru există o diferență uriașă.

Cine îi învață?

Profesorul care abia își termină programa?

Părintele care distribuie el însuși conspirații?

Școala care confundă educația digitală cu utilizarea calculatorului?

Nu poți preda discernământ digital unor copii pe care nu i-ai învățat să înțeleagă un text

Datele PISA 2022 arată că aproximativ 42% dintre elevii români de 15 ani nu ating nivelul minim de competență la lectură.

Aproape jumătate au dificultăți semnificative și la matematică.

Aceste rezultate nu înseamnă că elevii respectivi nu știu deloc să citească. Înseamnă că întâmpină dificultăți în utilizarea informațiilor și rezolvarea unor sarcini care presupun înțelegere.

Și tocmai acestor copii vrem să le cerem să distingă manipularea sofisticată de informația credibilă, publicitatea mascată de recomandarea sinceră, agresorul online de prietenul virtual.

Este un obiectiv necesar. Dar nu poate fi atins prin câteva lecții festive despre siguranța pe internet.

Gândirea critică nu este o aplicație pe care o instalezi în mintea copilului. Este rezultatul unei educații construite ani întregi.

Școala românească a fost reformată până și-a pierdut continuitatea

De decenii, aproape fiecare ministru al Educației începe prin a anunța o reformă.

Se tot schimbă programe, examene, manuale, proceduri și denumiri.

Dar dificultățile fundamentale persistă: pregătire pedagogică inegală, decalaje între școli, deficit de sprijin individualizat și dificultăți în formarea competențelor de bază.

Comisia Europeană semnala în 2025 inclusiv caracterul adesea insuficient al programelor de perfecționare a profesorilor.

O educație digitală serioasă ar presupune profesori pregătiți, psihologi școlari, implicarea familiilor și programe adaptate vârstei.

Nu încă o responsabilitate trecută în fișa postului unor oameni cărora li se cere deja să compenseze aproape toate neajunsurile societății.

Nici interdicția nu rezolvă problema prin decret

Există argumente serioase pentru limitarea accesului copiilor mici la platformele construite pentru captarea atenției.

Organizația Salvați Copiii România a propus, de exemplu, interzicerea accesului sub 13 ani și restricții pentru grupa 13–15 ani, în paralel cu educație digitală obligatorie.

Dar o interdicție trebuie să răspundă unor întrebări practice.

Cum verifici vârsta fără să colectezi excesiv date personale?

Cum împiedici utilizarea conturilor adulților?

Cine controlează platformele?

Ce faci cu minorii care ocolesc restricțiile?

Și, mai ales, ce se întâmplă când copilul împlinește vârsta permisă?

Dacă nu a fost educat, nu devine imun la manipulare în dimineața aniversării.

Copiii au nevoie de protecție acum și de educație pentru tot restul vieții

Adevărata problemă nu este alegerea dintre interdicție și educație.

Este construirea unui sistem în care restricțiile proporționale vârstei să ofere protecție imediată, iar educația să formeze treptat autonomia copilului.

Platformele trebuie obligate să reducă riscurile. Părinții au nevoie de instrumente și informații. Profesorii trebuie pregătiți, nu doar încărcați cu noi obligații.

Iar reforma educației trebuie să înceapă cu lucrurile fundamentale: înțelegerea textului, raționamentul, capacitatea de a verifica o afirmație.

Mirabela Grădinaru descrie un obiectiv educațional legitim. Întrebarea incomodă este dacă statul român are, astăzi, capacitatea de a-l realiza la scară națională.

Fiindcă nu putem pretinde că îi pregătim pe copii pentru pericolele inteligenței artificiale, ale algoritmilor și ale manipulării digitale dacă nu reușim mai întâi să-i învățăm să deosebească o informație de o născocire.

Internetul este lumea în care vor trăi. Dar nu-i putem trimite acolo doar cu un telefon, o interdicție temporară și speranța că vor învăța singuri să se apere.