Mister sub Oceanul Pacific: structuri ciudate descoperite în mantaua Pământului

Adâncurile planetei rămân, în mare parte, un teritoriu necunoscut, ascuns sub mii de kilometri de rocă încinsă. Departe de lumina Soarelui și de accesul direct al omului, interiorul Pământului funcționează ca un mecanism uriaș, ale cărui piese sunt încă descifrate fragmentar. O descoperire recentă realizată de cercetători de la ETH Zurich aduce însă noi semne de întrebare asupra modului în care înțelegem structura internă a planetei, după ce sub Oceanul Pacific au fost identificate formațiuni neobișnuite, ascunse în mantaua inferioară.

Descoperirea a fost posibilă nu prin foraje sau observații directe, ci prin analiza cutremurelor care străbat planeta. Vibrațiile generate de seisme au oferit indicii clare că, la adâncimi amețitoare, există structuri cu proprietăți diferite față de materialul înconjurător, obligând comunitatea științifică să își reanalizeze modelele despre dinamica internă a Pământului.

Mantaua terestră, motorul ascuns al planetei

Mantaua terestră este un strat masiv de rocă solidă, dar extrem de fierbinte, situat între scoarța terestră și miezul planetei. Deși pare statică la scară umană, mantaua este într-o mișcare lentă, continuă, care alimentează deriva continentelor, activitatea vulcanică și formarea lanțurilor muntoase.

În mod tradițional, oamenii de știință au considerat că structura mantalei este relativ omogenă, cu variații explicabile prin temperatură și prin mișcarea plăcilor tectonice. Noile observații sugerează însă că această imagine ar putea fi incompletă.

15:36, 07.12.2025 • NECONVENTIONAL

Descoperire unică în lume. O ferigă creează în interiorul ei metale esențiale pentru tehnologia modernă

06:55, 07.12.2025 • TEHNOLOGIE

Cercetătorii avertizează: mintea umană riscă să devină câmpul de luptă al viitorului

Cum „văd” cercetătorii interiorul Pământului

Pentru a explora zonele inaccesibile ale planetei, geofizicienii folosesc undele seismice într-un mod similar cu ecografia medicală. Atunci când un cutremur are loc, undele produse se propagă prin interiorul Pământului, modificându-și viteza în funcție de densitatea, temperatura și compoziția rocilor traversate.

Prin analizarea întârzierilor sau accelerărilor acestor unde, cercetătorii pot reconstrui hărți detaliate ale interiorului planetei. În cazul regiunii de sub Oceanul Pacific, aceste hărți au scos la iveală zone în care undele seismice încetinesc într-un mod neașteptat, semnalând prezența unor structuri atipice în mantaua inferioară.

Anomalii care nu se potrivesc cu modelele clasice

De regulă, astfel de anomalii sunt asociate cu plăcile tectonice care se scufundă în manta prin procesul de subducție. Aceste plăci mai reci și mai dense pot modifica local viteza undelor seismice, oferind explicații relativ clare pentru variațiile detectate.

În cazul de față, explicația clasică pare însă insuficientă. Sub Oceanul Pacific se întinde o singură placă tectonică vastă, fără zone majore de subducție care să justifice apariția unor astfel de structuri. Această discrepanță a atras atenția cercetătorilor și a deschis o serie de ipoteze alternative.

Ipoteze despre relicvele din adâncuri

Una dintre posibilitățile luate în calcul este ca aceste structuri să fie extrem de vechi, relicve ale primelor etape din istoria Pământului. Ele ar putea data de acum aproximativ patru miliarde de ani și ar fi supraviețuit proceselor violente care au modelat planeta în primele sale epoci.

O altă ipoteză sugerează că anomaliile ar putea fi formate din roci bogate în fier, mai dense decât materialul din jur. Aceste acumulări s-ar fi putut forma lent, de-a lungul mișcărilor mantalei, concentrându-se în anumite regiuni și influențând propagarea undelor seismice.

„Credeam că înțelegem mantaua terestră, dar aceste descoperiri arată că mai avem enorm de mult de învățat”, a explicat Thomas Schouten, doctorand la ETH Zurich și autor principal al studiului.

Întrebări deschise despre istoria planetei

Prezența acestor structuri ridică întrebări fundamentale despre evoluția internă a Pământului. Dacă ele sunt relicve din perioada de formare a planetei, atunci ar putea păstra informații esențiale despre modul în care elementele chimice s-au distribuit în adâncuri și despre condițiile extreme din primele faze ale existenței Pământului.

În prezent, cercetătorii se bazează în principal pe variațiile de viteză ale undelor seismice pentru a estima densitatea și compoziția materialelor din manta. Deși această metodă este extrem de valoroasă, ea oferă doar indicii indirecte, insuficiente pentru a stabili cu certitudine natura acestor formațiuni.

Rezultatele cercetării au fost publicate în Scientific Reports, iar echipa speră că viitoare progrese tehnologice vor permite o analiză mai detaliată a acestor zone misterioase. Modelarea numerică avansată, studiile asupra conductivității termice și noi rețele seismice ar putea contribui la o înțelegere mai profundă a proceselor care au loc la mii de kilometri sub suprafața pe care trăim.