Miza de 300 de miliarde: cum vrea Trump să scoată Rusia și China de pe piața petrolului folosind ”Venezuela decapitată”

După operațiunea fulger de înlăturare a președintelui venezuelean Nicolás Maduro, Donald Trump a cerut autorităților țării să permită accesul companiilor americane pe piața locală a petrolului. Investitorii cred cu tărie în eficiența amenințărilor venite de la Washington: acțiunile giganților petrolieri americani au crescut constant în ultimele zile. Revenirea acestora în țara cu cele mai bogate rezerve dovedite de materii prime ar putea, într-adevăr, să revitalizeze o industrie care s-a degradat în perioada de izolare față de tehnologiile occidentale.

Totuși, acest proces nu va fi rapid pentru că industria venezueleană are nevoie de investiții masive și de o conjunctură externă favorabilă, care s-ar putea materializa abia în deceniul următor. Iată care este interesul SUA, ce bariere trebuie depășite și de ce creșterea influenței americane în regiune ar putea afecta China și Rusia, conform Meduza.

„Savoarea dulce a răzbunării”

Donald Trump dă dovadă de o nouă „sinceritate politică”. Aproape imediat după operațiunea de răsturnare a lui Nicolás Maduro, președintele SUA și-a exprimat clar interesul principal față de o Venezuelă „decapitată”:

„Planificăm ca marile companii petroliere americane să investească miliarde de dolari pentru a repara infrastructura petrolieră grav avariată a Venezuelei și să înceapă să câștige bani pentru țara lor.”

13:25 • Internațional

Rusia revendică un atac cu Oreșnik după presupusa tentativă de lovire a reședinței lui Putin

12:00, 04.01.2026 • Internațional

Moscova riscă să piardă miliarde în Venezuela după capturarea lui Maduro

După cum notează revista The Economist, această declarație are pentru Washington „savoarea dulce a răzbunării”. Prezența companiilor americane în industria petrolieră din Venezuela are o istorie de un secol; în acest timp, ele au fost atât monopoliste pe piața locală, cât și principalele victime ale politicilor protecționiste. Ultima lovitură majoră a fost dată de Hugo Chávez: în 2007, activele petroliere ale investitorilor din SUA și din alte state occidentale, care nu au acceptat transferul controlului către conglomeratul național PDVSA, au fost pur și simplu expropriate.

În următoarele două decenii, acest lucru a atras un val de procese în instanțele americane și internaționale, cu cereri de despăgubiri de aproape 60 de miliarde de dolari. Cu doar două săptămâni înainte de operațiunea sa, Trump declarase explicit că, pentru a evita escaladarea, Caracasul trebuie să restituie imediat „tot petrolul, pământul și celelalte active furate” de la SUA.

Care este interesul SUA și cu ce probleme se vor confrunta investitorii

Miza este uriașă, dar pentru a o câștiga sunt necesare eforturile despre care vorbește Trump. Izolarea aproape totală de tehnologiile avansate, deficitul de investiții și managementul național ineficient au dus la degradarea sectorului petrolier venezuelean. Astăzi, țara produce aproximativ un milion de barili pe zi (doar 1% din oferta globală) — cu două treimi mai puțin decât la sfârșitul anilor 2000.

Recuperarea acestui indicator ar putea îmbogăți atât Venezuela, cât și investitorii străini. Potențialul de creștere este imens: în ciuda producției modeste de acum, țara deține în continuare cele mai mari rezerve dovedite de petrol din lume, peste 300 de miliarde de barili.

Rafinăriile americane sunt direct interesate de exploatarea acestora, deoarece sunt specializate pe petrolul greu, bogat în sulf, specific Venezuelei. În prezent, acestea utilizează materie primă din Canada, însă livrările din țara vecină sunt sub riscul constant al deteriorării relațiilor comerciale din cauza politicilor lui Trump.

Barierele: timpul, investițiile și forța de muncă

Revigorarea deplină a industriei va dura ani. Pe termen scurt, producția ar putea chiar să scadă, parțial tot din cauza politicilor americane:

• Blocada navală: Washingtonul blochează exporturile pe tancurile petroliere sancționate. Ca urmare, volumul de petrol blocat pe nave a atins cote record.

• Lipsa diluanților: Există un deficit de nafta (necesar pentru transportul petrolului vâscos), importat anterior în principal din Rusia.

• Investițiile: Conform Rystad Energy, pentru a reveni la nivelul de acum 15 ani, este nevoie de investiții de 110 miliarde de dolari. Trump speră că abordarea sa va forța companiile să investească, însă riscurile politice rămân, având în vedere că mandatul său se încheie peste trei ani.

• Forța de muncă: Zeci de mii de specialiști (ingineri, geologi) au părăsit țara în ultimii ani. În plus, compania națională PDVSA este considerată extrem de ineficientă, fiind condusă mai degrabă pe criterii politice și militare decât comerciale.

Excedentul de petrol pe piața mondială

O altă problemă este contextul extern. Piața este deja saturată, iar Agenția Internațională a Energiei (AIE) estimează că oferta va depăși cererea până la sfârșitul deceniului. Mulți analiști prevăd că acest dezechilibru va prăbuși prețul petrolului spre 50 de dolari pe baril, prag la care majoritatea zăcămintelor venezuelene devin neprofitabile.

Cum sunt afectate China și Rusia

După ce administrația Trump și-a revendicat autoritatea asupra întregii emisfere vestice, riscurile pentru interesele economice ale Chinei și Rusiei au crescut semnificativ.

• China: Este în prezent principalul cumpărător de petrol venezuelean (4% din importurile sale în 2025). Petrolul venezuelean este atractiv pentru Beijing deoarece este ieftin (datorită discountului de sancțiuni). Giganții chinezi Sinopec și CNPC dețin drepturi de exploatare pentru rezerve considerabile.

• Rusia: Compania de stat Roszarubejneft deține drepturi asupra unor zăcăminte cu rezerve de 2,3 miliarde de barili. Totuși, cel mai mare risc pentru Rusia nu este pierderea activelor locale, ci scăderea globală a prețului petrolului. O scădere a prețurilor ar crea probleme majore bugetului rus, deja dezechilibrat de cheltuielile militare enorme.

Chiar dacă speranțele lui Trump pentru un profit economic rapid după un „blitzkrieg” militar sunt mari, realitatea tehnică și economică sugerează un proces de durată, plin de obstacole. Deocamdată, piața reacționează calm, fără a înregistra o prăbușire a prețurilor.