Motivul pentru care într-o țară se poartă alb, în loc de negru, atunci când oamenii țin doliu

Publicat: 09 mai 2025, 16:28, de Patrisia Brătan, în ACTUALITATE , ? cititori
Motivul pentru care într-o țară se poartă alb, în loc de negru, atunci când oamenii țin doliu
sursa foto: Magnolia.ro

Asiaticii sunt cei care se îmbracă în alb atunci când sunt în doliu și nu în negru, cum sunt obișnuiți românii, moartea fiind privită într-un mod diferit în cultura lor. În mai multe țări, nonculoarea este asociată cu puritatea și simbolizează tranziția spirituală.

În Asia, doliu înseamnă „alb”

Doliul reprezintă modul în care oamenii își exprimă durerea după ce pierd o persoană dragă. În Europa și în America, hainele negre simbolizează acest aspect, lucru care are rădăcini încă din cele mai vechi timpuri. În Egiptul Antic, roșul era culoarea tradițională a doliului, în unele contexte. Negrul era, însă, principala nonculoare asociată cu moartea și cu regenerarea.

Pentru egipteni, negrul semnifica viața de după moarte și forța fertilă a Nilului, nu sfârșitul absolut. Tocmai din acest motiv, cele mai multe statuete funerare erau negre. Roșul era asociat, în diferite contexte, cu violența și destrămarea, dar și cu tragedia, și avea legătură cu figura zeului Seth.

În cazul marilor civilizații din Asia, albul este folosit pentru a reprezenta doliul. În India, China, Japonia sau Vietnam, ceastă nonculoare este asociată cu puritatea și simbolizează tranziția spirituală. De asemenea, negrul transmite ideea de absență și de mister pentru țările menționate.

Vezi și: Doliu în lumea muzicii internaționale! A murit un superstar al anilor ’90 într-un incendiu devastator

De ce doliul este asociat cu negrul în Europa

Europenii asociază doliul tot cu o nonculoare, însă nu este vorba despre alb, ci despre negru. În concepția lor, negrul semnifică necunoscutul, tristețea și suferința. Moartea era privită prin perspectiva creștinismului în cultura europeană medievală. Astfel, se punea accent pe ideea de păcat, suferință și judecată divină.

Pentru om, moartea era ceva înspăimântător, un moment solemn, dar și grav, iar negrul a fost asociat cu finalul vieții și cu întunericul necunoscutului. Un rol important pentru impunerea negrului ca simbol al doliului l-a avut Biserica Catolică. La Liturghiile de requiem, dedicate celor decedați, preoților li se impunea să poarte veștminte negre. Acestea simbolizau tristețea și căința.

În cadrul acestor ritualuri, negrul reprezenta durerea familiei îndoliate, precum și recunoașterea fragilității vieții umane, marcată de păcat, și faptul că moartea este inevitabilă.