„Naturi ca ale noastre sunt menite sau să înfrângă relele, sau să piară”. Mihai Eminescu, poet născut la 15 ianuarie

“Sunt un om urât şi temut, fără nici un folos…, unul din oamenii cei mai urâţi din România…Naturi ca ale noastre sunt menite sau să înfrângă relele, sau să piară, nu să li se plece lor”… Aceasta îi mărturisea poetul nepereche Mihai Eminescu, în 1882, Veronicăi Micle, în una dintre celebrele sale scrisori. 

Ne-am obișnuit deja cu denumirile Generația Y, Generația Z și așa mai departe. Nu știm dacă e deplasat să îl numim acum pe Eminescu, așa, ca pe o…constelație – Generația Mihai Eminescu. Un om care a făcut și face cât o Generație. O personalitate copleșitoare, care i-a impresionat pe contemporani prin inteligență, memorie, curiozitate intelectuală, cultura de nivel european, bogăția și farmecul limbajului. Iar sărbătorim ziua lui, a poetului cel numit deja banal nepereche. La 15 ianuarie toată lumea își aduce aminte de el, la fel cum face în fiecare an: i se aduc flori la mormânt, la statui, academicienii păstrează un moment de reculegere, plus ceva mai mult festivism de când cu Ziua Culturii Naționale (definită drept prilej de reflecţie asupra culturii române şi a proiectelor culturale de interes naţional) – fix tot pe 15 ianuarie… Câţi ştiu cu adevărat cine a fost Mihai Eminescu? Poate nici nu mai contează. „Floare-albastră! floare-albastră!…Totuşi este trist în lume!”…

Un patriot febril

Despre data și locul nașterii marelui poet Mihai Eminescu au existat și existe mai multe controverse. Totuși, data și locul nașterii lui Mihai Eminescu au fost acceptate la 15 ianuarie 1850, în Botoșani, precum a fost consemnat în registrul de nașteri și botez în arhivă bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani. În acest dosar data nașterii este trecută că „15 ghenarie 1850”, iar a botezului la data de 21 în aceeași lună a aceluiași an. Poetul a fost botezat de preotul Ion Stamate, ajutat de fiul său, Dimitrie, diacon, la botez fiind prezenți în afară de părinti, stolnicul Vasile Jurascu, naș, și maica Ferovnia Jurascu de la schitul Agafton, soră cu mamă.

Poet, prozator, dramaturg și jurnalist, Mihai Eminescu este socotit de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Opera sa poetică a fost influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant și de teoriile lui Hegel. Cu multiplu de “a fost și”, poetul, totodată unul dintre cei mai incomozi ziarişti ai vremii sale, a fost și un patriot febril, care visa la proiectul Daciei Mari, fapt care deranja elita politică românească, marile puteri vecine şi, mai ales, serviciile secrete. Eminescu a fost și un student român la Viena și Berlin, care știa germana și franceza, voia să absoarbă istoria religiilor, astronomie, filosofie, fizică, etnopsihologie, geopolitică, să facă simultan metafizică și gazetărie angajată! Și, peste toate, a mai fost și un suflet romantic și pretențios…

Ca un arc peste timp, dacă e să îl „mulăm” pe Eminescu prezentului, metaforic vorbind (căci tot îi plăceau poetului metaforele, se-nțelege) se poate cita binecunoscuta „replică” din filmele americane „Ai dreptul să nu spui nimic.Tot ce spui poate fi folosit impotriva ta”. S-ar cuveni poate să vorbim și despre…contextul morții lui. Dar probabil e prea mult pentru o zi de 15 ianuarie, if you know what I mean, ca să vorbim tot „pre” limba vremurilor.

Dacă Eminescu ar fi avut blog…

(Va urma)