Nebunia merge departe de tot… Amețiți dar furioși, cultiștii fanatici vor să cumpere vila din Toscana pentru Călin Georgescu

Delirul mistic e la cote maxime. În mintea celor care-l ”adoră” pe Impostorul Șef lucrurile par așezate pe un model biblic adaptat la TikTok. Pilat a pus sechestru pe vilă. Poporul strânge bani pentru Mesia din Toscana. Să aibă și el o căsuță, acolo, că uite… a rămas fără!

În povestea pe care și-au construit-o cei mai înfocați susținători ai lui Călin Georgescu, lucrurile au devenit surprinzător de simple.

Există Mesia.

Există Pilat din Pont.

Există poporul credincios.

Și există, evident, Sistemul.

Singura problemă este distribuția rolurilor.

Pilat poate fi, după necesități, justiția, DIICOT, Nicușor Dan, Ilie Bolojan, Bruxelles-ul, serviciile, presa, americanii, extratereștrii sau probabil și administratorul de bloc, dacă într-o zi întreabă cine nu plătește întreținerea la timp.

Mesia este însă mereu același.

Călin Georgescu.

Biblia rescrisă pe TikTok

În Evanghelii, episodul e incomod pentru această construcție: mulțimea îl preferă pe Baraba, iar Iisus ajunge la răstignire.

În noua Evanghelie după TikTok lucrurile trebuie îndreptate.

Poporul nu-și mai abandonează Profetul.

Poporul îl apără.

Poporul strigă.

Poporul donează.

Dacă Pilat îi pune sechestru pe casă, poporul îi cumpără alta.

Preferabil în Toscana.

Așa se face că, după instituirea sechestrului asupra casei lui Georgescu din Mogoșoaia, pe rețelele sociale au început să apară susținători gata să strângă bani.

Unul anunță 1.000 de euro.

O pensionară cu venit minim oferă 20 de euro.

O persoană spune că trăiește dintr-o pensie de boală de aproximativ 1.280 de lei, dar va contribui.

Alt susținător spune că și-ar dona salariul.

Nu le-a cerut Georgescu acest lucru.

Dimpotrivă, a spus că, pentru moment, nu este nevoie de bani și că eventualele informații despre donații trebuie să vină numai de la el, familie sau avocați.

Dar tocmai asta face fenomenul mai interesant.

Credincioșii au pornit în întâmpinarea dorințelor Profetului.

Mesia din Toscana

Aici Biblia politică se întâlnește brutal cu extrasul de cont.

Pentru că același Călin Georgescu apare în stenograme discutând despre o proprietate în Toscana de aproximativ 1,2 milioane de euro, izolată, cu teren și cu o anexă.

În conversație apare inclusiv explicația că asemenea dependințe fuseseră construite „pentru servitori”. Pentru că, da, Profetul acceptă grațios să fie servit. Fiindcă așa merită persoanele alese, așa merită el – în special.

Potrivit stenogramelor publicate de presă, Georgescu spune și că, financiar, „avem tot ce ne trebuie”.

Și aici România produce imaginea desăvârșită.

La un capăt al firului: 1,2 milioane de euro și Toscana.

La celălalt: 1.280 de lei pensie și douăzeci de euro rupți din ea.

Te-ai putea gândi că această contradicție ar provoca măcar o întrebare.

Nu.

Într-un sistem de credință politică închis, contradicția nu mai distruge povestea. O întărește.

Orice acuzație devine o nouă Golgotă

Acesta este avantajul enorm al politicianului transformat în Profet.

Dacă nu este anchetat, este curat.

Dacă este anchetat, Sistemul se teme de el.

Dacă apare un dosar, dosarul dovedește persecuția.

Dacă îi este pus sechestru pe casă, avem Golgota imobiliară.

Dacă apar stenograme cu vila din Toscana, acestea nu schimbă fundamental credința celor convinși deja.

Pentru ei, esențială nu mai este informația, ci povestea în care informația trebuie obligată să intre.

Nu realitatea explică Profetul.

Profetul explică realitatea.

Dumnezeul multiplicării banilor

Unele dintre reacții duc construcția aproape până la teologie financiară.

Un susținător spune că și-ar dona salariul pentru că este convins că va primi ulterior mai mult.

Altul propune strângerea banilor și afirmă că Dumnezeu îi va întoarce „înzecit”.

Nu mai suntem foarte departe de minune.

Doar că, în loc de pâini și pești, avem pensii și transferuri bancare.

Iar în loc de Marea Galileii avem Toscana.

Poți să le fluturi și-un tramvai…

Și aici revenim la vechiul banc cu Bulă.

Profesoara flutură o batistă și întreabă copiii la ce se gândesc. Unii văd pacea, alții războiul. Bulă însă rămâne prins într-o singură obsesie și explică mecanismul definitiv:

„Mie puteți să-mi fluturați și un tramvai…”

Cam aici pare să fi ajuns o parte dintre admiratorii lui Călin Georgescu.

Le poți flutura stenograme.

Le poți flutura 1,2 milioane de euro.

Le poți flutura Toscana.

Le poți flutura „servitorii”.

Le poți flutura dosarele.

Le poți flutura chiar și propria pensie de 1.280 de lei.

Pentru cei care au transformat deja politica în religie, toate acestea sunt simple decoruri ale aceleiași povești.

Pilat spală mâinile.

Sistemul persecută.

Mesia suferă.

Iar poporul caută numărul de cont.

De data asta, hotărâți să nu-și mai lase Profetul fără vilă.

Pentru cei ajunși la nivelul acesta de devoțiune, tramvaiul va fi probabil încă o dovadă că sistemul încearcă să-l lovească pe Călinuș cel Sfânt.

Bancul cu Bulă:

* La o școală, la ora de limba română, profesoară le spune elevilor:
– Eu vă voi arăta un obiect și voi îmi spuneți primul lucru la care vă gândiți când îl vedeți.

Profesoara scoate o batistă albă și o flutură în aer:
– Primul obiect: o batistă albă fluturând. Gigel, la ce te gândești?
– Eu mă gândesc la un război, doamna profesoară, la un steag alb de capitulare.
– Foarte bine, Gigel! Dar tu, Maria?
– Eu mă gândesc la o pace între două țări!
– Minunat.

În banca din fund, Bulă ridică mâna plictisit. Profesoara suspină, dar îl întreabă:
– Ia zi, Bulă, tu la ce te gândești când vezi o batistă albă fluturând?
– Păi, doamna profesoară, mie puteți să-mi fluturați și un tramvai că eu tot la p__dă mă gândesc!