Negocieri cu spatele la zid: Cum a acceptat Bruxelles-ul taxele impuse de Washington

Donald Trump a reușit să forțeze Uniunea Europeană (UE) să accepte o serie de taxe vamale considerate de mulți inacceptabile. Discuțiile purtate duminică, 27 iulie 2025, în Turnberry, Scoția, între președintele SUA și Ursula von der Leyen s-au încheiat cu un acord care consfințește supremația comercială americană: UE acceptă o taxă „de bază” de 15% pentru exporturile spre SUA – inclusiv pentru industria auto –, în timp ce regimul pentru oțel este reglementat printr-un sistem de cote.

Decizia vine după luni de presiune exercitată de Washington, care a impus în aprilie taxe vamale generalizate pentru majoritatea partenerilor comerciali, provocând panică pe piețele financiare și o serie de reacții dure din partea unor economii mari, precum China sau Canada. Spre deosebire de acestea, UE a ales calea negocierii, suspendând propriile măsuri de represalii și acceptând discuțiile „cu cuțitul la gât”, după cum notează luni The Financial Times.

UE, prinsă între interese divergente și reacții întârziate

În loc să răspundă dur, Bruxelles-ul a încercat să evite o escaladare imediată. Divergențele dintre statele membre și lipsa unei reacții coordonate au dus la o abordare pasivă, criticată ulterior inclusiv din interior. „Trump e bătăușul din curtea școlii, iar noi nu am fost în stare să ne unim forțele împotriva lui”, a declarat un diplomat european sub protecția anonimatului.

Fostul oficial european Georg Riekeles, care a participat la negocierile pentru Brexit, a subliniat că UE a reacționat prea târziu. Abia în iulie, Bruxelles-ul a formulat o amenințare cu represalii de 93 de miliarde de euro, dar Trump deja își impusese condițiile.

20:07 • Internațional

UPDATE Von der Leyen, la reședința lui Trump din Turnberry: Europa și SUA au negociat: tarife de 15% în relația comercială cu SUA

13:12, 23.07.2025 • Internațional

Trump îl atacă din nou pe Obama, distribuind un videoclip fals

Planurile UE, anulate de rapiditatea ofensivei americane

Uniunea pregătise un plan strategic în trei pași, inspirat din primul mandat al lui Trump: reducerea deficitului comercial prin achiziții masive din SUA, o ofertă reciprocă de eliminare a taxelor industriale și, în caz de eșec, represalii comerciale. Însă ofensiva fulgerătoare a lui Trump – cu taxe de 25% pentru oțel, aluminiu și automobile – a pus planurile pe butuci.

Într-o reuniune din Luxemburg din primăvară, mai mulți miniștri europeni ai comerțului pledau pentru o confruntare directă. Germania și Franța susțineau activarea noului instrument anti-coerciție, menit să penalizeze economic presiunile politice. Totuși, lipsa unui consens între statele membre a blocat inițiativa, iar Comisia, prin vocea lui Sabine Weyand, a îndemnat la „răbdare strategică”.

Trump a ignorat propriile echipe de negociatori

Un moment-cheie în deteriorarea raporturilor comerciale a fost în luna mai, când Marea Britanie a semnat un acord cu SUA, acceptând o taxă de 10% fără a mai negocia. Acest precedent a slăbit poziția UE, care spera într-un front comun occidental. De altfel, planurile Comisiei Europene, elaborate în colaborare cu veterani ai negocierilor Brexit, au fost complet ignorate de Trump.

Președintele american a catalogat public Uniunea drept „mai rea decât China” și „proiect creat special pentru a înșela SUA”. Echipa europeană de negociatori, în frunte cu Tomas Baert și Weyand, s-a trezit în fața unei administrații care respingea chiar și acorduri convenite anterior.

În spatele ușilor închise: Germania și Italia, strategi diferiți

În timp ce Berlinul insista pentru un sistem de „compensare” avantajos pentru constructorii auto germani care operează în SUA, Italia – prin premierul Giorgia Meloni – a continuat să susțină ideea unei eliminări totale a taxelor industriale, dar doar în condițiile unei reciprocități americane.

La nivel declarativ, întreaga UE părea unită. În realitate însă, interesele divergente au dus la slăbirea poziției comune în fața unei administrații Trump hotărâte să își impună voința. Între timp, tensiunile dintre SUA și China s-au atenuat parțial, iar bursele au atins maxime istorice, în ciuda incertitudinilor comerciale persistente.

Trump a dictat ritmul relației comerciale transatlantice

Maros Sefcovic, comisarul european pentru comerț, a fost trimis de șapte ori la Washington pentru a salva relația transatlantică și a evita un război comercial devastator. În decursul acestor vizite, el a petrecut peste 100 de ore în discuții cu oficialii americani, susținând acorduri de compromis, promovând o schemă de compensare auto gândită de Germania și ținând discursuri despre parteneriatul UE-SUA.

Totul părea să culmineze, în iulie, cu un acord „reciproc” pentru o taxă vamală de 10%, negociat cu Jamieson Greer și Howard Lutnick, oficiali de rang înalt din administrația americană. Însă Donald Trump a respins brutal propunerea, amenințând că va impune o taxă de 30% pentru toate bunurile europene, începând cu luna august.

Aceste amenințări nu erau simple vorbe. UE suspendase deja un pachet de represalii în aprilie, reducând valoarea acestuia de la 26 miliarde la 21 miliarde de euro, după presiunile unor state membre precum Franța, Irlanda și Italia, care au cerut protejarea anumitor produse, precum bourbonul american. Dacă toate cererile naționale ar fi fost aprobate, doar produse americane în valoare de 9 miliarde ar mai fi rămas pe lista de sancțiuni comerciale.

Europenii dezbinați: între prudență și confruntare

În culise, atmosfera era una de profundă diviziune. Sefcovic era asaltat de apeluri telefonice din partea miniștrilor europeni care cereau prudență și evitarea conflictului. Simon Harris, ministrul irlandez al comerțului, suna constant pentru a proteja industria locală – de la farmaceutice și carne de vită, până la băuturi spirtoase – de eventuale represalii americane.

Între timp, liderii din business îndemnau la reținere: preferau o reducere a profiturilor decât riscul unui conflict care ar fi afectat grav vânzările. Sub această presiune, un al doilea pachet de taxe de represalii – pregătit pentru a fi activat în caz de eșec – a fost și el redus semnificativ, ajungând la 72 miliarde de euro, față de varianta inițială. Împreună cu primul pachet, valoarea totală s-a oprit la 93 miliarde.

Von der Leyen a frânat contraatacul: teamă de escaladare

Diviziunile au devenit evidente și în interiorul Comisiei Europene. Oficiali de rang înalt au declarat pentru Financial Times că Sabine Weyand, considerată o negociatoare dură în dosarul Brexit, pleda pentru utilizarea rapidă a instrumentelor de represalii ale UE.

În contrast, președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, și consilierii săi susțineau o abordare mai precaută. Principala teamă? O escaladare fără precedent care ar fi putut declanșa un război comercial total.

Franța, paradoxal, în timp ce căuta protejarea firmelor proprii, cerea o poziție mai fermă a Bruxelles-ului față de SUA. Însă von der Leyen a refuzat. Ea a invocat riscuri colaterale majore: Trump ar fi putut taxa sever sectoare sensibile precum industria farmaceutică – sau, mai grav, să își retragă sprijinul militar față de Europa de Est și Ucraina.

Temerile cu privire la NATO, Ucraina și Trump au paralizat decizia

„Umbrela” de securitate oferită de Statele Unite a atârnat greu în luarea deciziilor. Diplomații estici și nordici s-au temut că o înăsprire a tonului față de Washington ar fi provocat reacții drastice: sistarea livrărilor de arme către Ucraina, retragerea trupelor americane sau chiar ieșirea SUA din NATO.

În același timp, UE a fost forțată să apere un alt front: cel al reglementărilor digitale. Giganții tech americani au făcut presiuni asupra Casei Albe pentru ca Trump să oblige Bruxelles-ul să relaxeze legislația privind discursul online și protecția datelor. Președinta Comisiei a rezistat, deocamdată, acestor presiuni.

Bruxelles-ul cedează: UE acceptă o taxă de 15% și încearcă să o „cosmetizeze”

După respingerea acordului negociat de propriii săi oficiali, Trump a pus punct oricărei iluzii diplomatice. În lipsă de opțiuni reale, echipa Comisiei Europene a fost nevoită să accepte o taxă vamală unilaterală impusă de SUA, în valoare de 15%.

Bruxelles-ul încearcă acum să minimalizeze impactul acestei cedări, susținând că taxa de 15% include deja un nivel mediu de 4,8% care era aplicat anterior de SUA importurilor din UE. Însă datele reale arată că media reală era de doar 1,6%, dacă se ia în calcul volumul comerțului efectiv.

„UE a fost călcată în picioare de tăvălugul Trump”, a declarat un ambasador european sub protecția anonimatului. „Și el a înțeles perfect unde ne doare cel mai tare.”