Un sondaj realizat în august 2025, pe un eșantion reprezentativ de 1070 de persoane, surprinde pulsul social și politic al Capitalei. Metoda CATI (interviuri telefonice) și marja de eroare de ±3,2% oferă un cadru rezonabil pentru a considera rezultatele drept o oglindă fidelă a electoratului bucureștean.

Barometrul bucureștean: între nemulțumire și vot strategic

Dincolo de cifrele seci, barometrul e interesant pentru ceea ce spune despre mentalitățile urbane, priorități și contradicții. În fond, Bucureștiul este nu doar capitala administrativă a României, ci și un laborator electoral: aici se nasc tendințe politice care, mai devreme sau mai târziu, se propagă în întreaga țară.

Problema Zero – nu apare în sondaj

Bucureștiul are nevoie de un primar ales, nu de un „locțiitor” care semnează hârtii. Dacă guvernul și autoritățile centrale nu grăbesc organizarea alegerilor, mesajul transmis este unul devastator: că legea poate fi suspendată, că votul e o simplă formalitate și că voința cetățeanului nu contează.

Și-atunci, pe bună dreptate, bucureșteanul își pune întrebarea amară: „Pentru cine am votat? Pentru Nicușor Dan sau pentru Stelian Bujduveanu?”

În ce termen legal ar fi trebuit să aibă loc noi alegeri pentru Primăria Generală?

Termenul e reglementat foarte clar de lege:

• Codul Administrativ (OUG 57/2019, actualizat) prevede că, în cazul în care funcția de primar încetează înainte de termen, Guvernul este obligat să organizeze alegeri parțiale.
• Articolul 160 alin. (8) stabilește că alegerile parțiale trebuie organizate în cel mult 90 de zile de la data constatării încetării mandatului prin hotărâre a prefectului.

Așadar, în maximum 3 luni de la plecarea lui Nicușor Dan la Cotroceni (adică de la încetarea mandatului său de Primar General), trebuiau organizate noi alegeri pentru Primăria Capitalei.

Depășirea acestui termen legal…

… înseamnă că interimatul actual e o improvizație prelungită dincolo de cadrul legal și naște, pe bună dreptate, suspiciuni privind respectarea statului de drept.

Dacă mandatul lui Nicușor Dan a încetat odată cu preluarea funcției de Președinte (în iunie 2025, imediat după depunerea jurământului), atunci:

• Prefectul Municipiului București a trebuit să emită, în câteva zile, ordinul de constatare a încetării mandatului.
• Din acel moment a început să curgă termenul legal de 90 de zile pentru organizarea alegerilor parțiale.

Rezultă că alegerile pentru Primăria Generală trebuiau organizate cel târziu la jumătatea lunii august 2025.

Orice prelungire după acest termen înseamnă că Bucureștiul este condus printr-un interimat care nu mai are acoperire legală, ci doar una politică și administrativă – ceea ce alimentează suspiciunile privind respectarea legii și voinței electoratului.

Problema numărul unu: ce-i doare cel mai tare pe bucureșteni?

Întrebarea „Care este cea mai importantă problemă a Municipiului București?” a primit răspunsuri diverse, fără ca una singură să acapareze majoritatea. Doar 22% au identificat problema centrală, restul preferințelor fragmentându-se între trafic, termoficare, poluare, infrastructură stradală, parcări, salubritate și altele.

Această diversitate a nemulțumirilor este în sine o problemă…

În orașe cu administrație eficientă, există adesea o percepție dominantă asupra urgenței: la Varșovia, de pildă, transportul public a fost prioritatea unanimă; la Viena, calitatea locuirii. La București, însă, locuitorii privesc realitatea prin lentile diferite, în funcție de cartier și experiență cotidiană.

Un locuitor din Berceni resimte frigul din calorifere iarna, unul din Pantelimon se plânge de gropile din asfalt, iar unul din Militari înjură lipsa locurilor de parcare. În lipsa unui consens civic, administrațiile locale au mereu scuza perfectă: „nu putem mulțumi pe toată lumea”. Rezultatul? Nimeni nu e mulțumit.

Această pulverizare a priorităților sugerează un București incapabil să-și articuleze nevoile colective. Orașul funcționează ca un conglomerat de insule nemulțumite, nu ca un organism solidar.

Investițiile dorite: spitalul, centura și conductele

Când alegătorii sunt forțați să ierarhizeze investițiile necesare, ordinea capătă mai multă coerență:

• Construirea unui spital nou – 29%;
• Finalizarea centurii A0 – 18%;
• Schimbarea conductelor de termoficare – 16%;
• Construirea de parcări – 11%.

Interpretarea e clară: bucureșteanul nu mai are răbdare pentru „proiecte de imagine”. Vrea infrastructură vitală – sănătate, mobilitate, încălzire.

Spitalul nou devine simbolul unei capitale care, deși are cele mai multe spitale din țară, suferă de infrastructuri depășite, clădiri insalubre și aglomerație. În mintea publicului, un spital nou nu e doar o clădire, ci promisiunea unei normalități europene.

Centura A0, promisă și amânată decenii întregi, ar rezolva o parte din sufocarea traficului. Alegătorii o percep ca pe o „plămadă de civilizație” care ar lega Capitala la ritmul Europei.

Conductele de termoficare sunt un coșmar zilnic, tradus în calorifere reci și facturi absurde. Faptul că 16% au pus această investiție în top arată o memorie colectivă dureroasă: iernile cu țevi sparte și apă rece în apartamente.

În schimb, parcările sau modernizarea străzilor în cartiere (11% și 8%) sunt văzute ca probleme cronice, dar secundare. Cetățeanul a înțeles că fără un spital, o centură și termoficare, restul sunt doar „pansamente urbanistice”.

Această secțiune a sondajului e un act de acuzare la adresa tuturor administrațiilor trecute: trei decenii de fonduri risipite fără a rezolva bazele vieții urbane.

Primăria Capitalei: un front fragmentat, fără lider autoritar

Alegerile pentru Primărie ar produce, la acest moment, un triplu echilibru precar:

• Daniel Băluță (PSD) – 25%;
• Ciprian Ciucu (PNL) – 25%;
• Cătălin Drulă (USR) – 20%.

Restul candidaților – Octavian Berceanu, Ana Ciceală, Vlad Gheorghe, Anca Alexandrescu – adună procente marginale.

Această lipsă de lider clar are mai multe explicații:

1. Eroziunea partidelor tradiționale – PSD și PNL își împart electoratul, dar nu reușesc să inspire.
2. Slăbiciunea opoziției – USR e perceput mai degrabă ca voce critică decât ca forță administrativă.
3. Absența unei figuri carismatice – spre deosebire de epoca Oprescu sau chiar Firea, azi Bucureștiul nu are un „primar-vedetă”.

Pentru un tur doi, combinațiile posibile sunt explozive:

• Ciucu vs. Băluță: duel clasic stânga-dreapta, cu USR decisiv.
• Ciucu vs. Drulă: ar mobiliza masiv electoratul tânăr, anti-PSD.
• Băluță vs. Drulă: ar polariza votul între „administrație de sector” și „opoziție reformistă”.

Important: 25% pentru PSD și 25% pentru PNL arată că electoratul bucureștean alege oameni, nu partide. Dacă același sondaj mută întrebarea la Parlament, raporturile se schimbă radical.

Parlamentarele: USR în fața AUR și PSD

În opțiunile pentru Parlament, ordinea se modifică:

• USR – 25%;
• AUR – 23%;
• PSD – 20%;
• PNL – 18%.

Această redistribuire arată că votul pentru Parlament e mai ideologic și emoțional decât cel pentru Primărie.

• USR devine portavocea frustrării urbane față de corupție, haos și impostură. Alegătorii se refugiază în discursul reformist, chiar dacă sunt sceptici la capitolul „administrație locală”.
• AUR cucerește segmentul radical, hrănit de naționalism și anti-sistem. Faptul că atinge 23% în București e semnal de alarmă: un oraș cosmopolit nu e imun la populism.
• PSD păstrează nucleul dur, dar pierde teren. E un semn că, fără aparatul local și rețelele de sector, partidul nu seduce electoratul urban.
• PNL e marele perdant: 18% la Parlament, în ciuda scorului bun al lui Ciucu la Primărie. O confirmare că partidul e perceput ca vehicul personal pentru lideri locali, nu ca forță națională.

Aceste cifre arată că Bucureștiul devine teren de bătălie între reformism și radicalism. PSD și PNL joacă defensiv, încercând să-și conserve fragmentele de electorat.

ce spune acest sondaj despre identitatea bucureșteanului?

Din analiza comparată a răspunsurilor, putem contura câteva trăsături:

1. Pragmatismul – bucureșteanul vrea spitale, drumuri, căldură. Nu visează la grandiozități.
2. Fragmentarea – lipsa unei probleme dominante arată o societate divizată, incapabilă de consens civic.
3. Strategia electorală – votează diferit la locale și la parlamentare, în funcție de miză.
4. Volatilitatea – între 20 și 25% pentru fiecare dintre cei trei mari actori (PSD, PNL, USR) indică un electorat fluid, capabil să schimbe radical opțiunea într-o campanie scurtă.

Capitala ca laborator electoral

Bucureștiul nu e doar un oraș, ci un barometru al României. Ce se întâmplă aici se repetă, la scară, în alte zone urbane. Din sondajul de față reiese că orașul e prins între dorința de pragmatism și tentația radicalismului.

Dacă USR reușește să capitalizeze frustrarea urbană, poate redeveni un actor național. Dacă AUR își menține trendul, vom avea o polarizare periculoasă. Dacă PSD și PNL se mențin la cota actuală, Bucureștiul va continua să fie scena unui teatru de improvizație politică, unde administrația locală supraviețuiește, dar nu inovează.

Între spitalul promis și factura la căldură

Acest barometru e mai mult decât o radiografie electorală. E un portret psihologic al bucureșteanului: un cetățean obosit de promisiuni, pragmatic în cerințe, dar volatil în vot.

Ce cere el? Un spital decent, o centură finalizată, conducte care să nu plesnească iarna.
Ce primește? Campanii cu slogane, polarizări sterile și candidați care se bat pe 2-3 procente.

Adevărata lecție a sondajului nu este „cine conduce în București”, ci faptul că orașul are nevoie disperată de coerență. De un plan, de o strategie, de o administrație care să rezolve măcar cele trei priorități identificate.

Până atunci, Bucureștiul va rămâne un paradox: un oraș european cu aspirații mari, dar prins în menghina unor alegeri meschine. Și poate cea mai bună întrebare pe care o ridică sondajul nu este „cine va fi primar?”, ci „când va avea Capitala o administrație care să răspundă matur cerințelor cetățenilor săi?”

Urgența alegerilor locale din București: între interimat și legitimitate

Dincolo de cifrele sondajului și de preferințele electorale fragmentate, există un aspect instituțional critic: Bucureștiul se află într-un interimat care depășește termenul legal. Plecarea lui Nicușor Dan la Cotroceni a creat un vid de legitimitate în administrația Capitalei, iar acest vid este acoperit, formal, de viceprimarul Stelian Bujduveanu.

Numai că aici se ascunde esența problemei: cetățenii NU l-au ales pe Bujduveanu să conducă orașul. Alegătorii și-au exprimat voința pentru Nicușor Dan, nu pentru un interimar ridicat din procedurile de Consiliu General. În democrație, asemenea improvizații pot fi acceptabile pe termen foarte scurt, dar atunci când devin prelungite, ele nasc inevitabil suspiciuni.

De ce e grav interimatul?

1. Încălcarea spiritului legii – cadrul legal prevede interimatul ca soluție provizorie, nu ca formă de guvernare de facto pe termen lung.
2. Subminarea încrederii publice – bucureșteanul percepe situația ca pe o „păcăleală”. L-a votat pe Nicușor Dan, dar primește altceva.
3. Blocajul decizional – un primar interimar are autoritate redusă, se mișcă cu prudență și evită deciziile majore, pentru a nu-și asuma riscuri. Orașul intră, practic, pe „pilot automat”.

Acest blocaj lovește exact în prioritățile identificate de sondaj: investiții în sănătate, infrastructură rutieră și termoficare. Cum să lansezi un proiect major de spital nou sau să deblochezi șantierele centurii A0 cu un primar interimar, aflat permanent sub semnul provizoratului?

Semnalul transmis electoratului

Prelungirea interimatului transmite alegătorilor un mesaj toxic: că legea e opțională, că voința exprimată la vot poate fi deturnată prin artificii de procedură, că în locul unui mandat legitim se instalează o administrație „din pix”.

România are nevoie acum, mai mult decât oricând, de a restabili încrederea în prevalența legii. În condițiile unei crize de legitimitate generalizate, în care oamenii își pierd credința în instituții și în corectitudinea jocului politic, Capitala nu-și permite să fie condusă de un interimar perceput drept „neica nimeni”.

Adevărata miză

Nu e vorba doar de cine câștigă Primăria Capitalei. Nu e vorba doar de cifre și de alianțe politice. E vorba de dreptul fundamental al bucureșteanului de a-și alege conducătorul. Am votat pentru un primar general legitim, nu pentru aranjamente interne de consiliu.

Stelian Bujduveanu este liberal, iar mandatul său de primar general interimar al Bucureștiului este asigurat prin votul Consiliului General al Municipiului, în contextul demisiei primarului ales.

De aceea, cel mai important lucru acum este ca alegerile să aibă loc cât mai curând. Orice amânare prelungește suspiciunea și subminează legitimitatea administrației. Iar fără legitimitate, niciun proiect major nu are șanse reale să fie dus la bun sfârșit.