Nesimțirea rusă nu are frontiere: Moscova decide cine e „legitim” în alegerile din România

Într-un acces de obrăznicie geopolitică, Kremlinul și-a dat cu părerea despre politica internă a României, atacând direct decizia Biroului Electoral Central de a respinge candidatura lui Călin Georgescu. Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Putin, a declarat că „orice scrutin organizat fără el nu va avea legitimitate”. Adică exact ce lipsea României: lecții de democrație de la un regim unde opoziția cade pe geam sau se intoxică brusc cu poloniu.

Rusia reacționează isteric: „Alegerile din România nu sunt legitime fără Călin Georgescu”

Declarația Moscovei nu este doar o nouă mostră de aroganță imperialistă, ci și o dovadă clară că Rusia avea un interes direct în ascensiunea lui Călin Georgescu. Faptul că Rusia se grăbește să îi plângă de milă arată că pierderea lui de pe buletinul de vot e văzută ca o înfrângere la Kremlin. Când statul care a măcelărit Ucraina și a transformat propriul popor într-o colonie militarizată se simte nedreptățit de alegerile unui stat suveran, știi sigur că în spate se ascunde o mizerie mai mare decât lasă să se vadă.

Cristian Preda: „Un regim care își ucide opozanții ne vorbește despre alegeri democratice?”

Cristian Preda a reacționat prompt la această tentativă de ingerință, punând în cuvinte ceea ce orice om lucid gândește: „Regimul în care opozanții politici cad de la fereastră sau se trezesc cu otravă-n ceai ne face reproșuri privind alegerile. Nesimțirea rusă întrece orice limită.”

Politologul Cristian Preda a declarat, mai precis, că „nesimțirea rușilor e mai mare ca-n vremea lui Stalin”.

Dar Preda nu s-a limitat doar la Moscova, ci a pus reflectorul și pe Georgescu, numindu-l „un impostor cu ifose” și subliniind ridicolul situației: „Faptul că Georgescu se iluzionează că-i va fi acceptată candidatura vădește un singur lucru: că el nu trăiește în România democratică, structurată de instituții și legi, ci într-un spațiu oniric.”

Cu alte cuvinte, Călin Georgescu a fost visul umed al propagandei ruse: un personaj ieftin, învăluit în promisiuni suveraniste, pe care Rusia l-a împins pe scenă ca pe un agent de influență perfect, numai bun să canalizeze frustrarea populară și să îndrepte România spre calea Ungariei lui Orban sau, în cel mai negru scenariu, spre statutul de vasal al Moscovei.

Rusia: fabrica mondială de nesimțire și ipocrizie

Acesta nu este un episod izolat, ci doar una dintre miile de încercări prin care Rusia își bagă bocancii în politica altor state. Pe același model a distrus Moldova din interior, și-a infiltrat pionii în Serbia, s-a folosit de marionete ca Le Pen în Franța și a întreținut focarul Brexit-ului în Marea Britanie. Metoda e mereu aceeași: identifici un oportunist gata să-și vândă țara, îl umfli cu propagandă, îi creezi o aură de salvator național și, când populația e suficient de debusolată, încerci să-l împingi la putere. Dacă reușește, ai un pion fidel; dacă eșuează, urli despre „dictatura globalistă” și trimiți valuri de troli să intoxice rețelele sociale.

În cazul României, Rusia nu mai mimează nici măcar subtilitatea. Călin Georgescu a fost o tentativă grosolană, un „asset” de mâna a doua pe care Moscova l-a sacrificat rapid, dar în curând va apărea altul. Pentru că nesimțirea rusă nu are frontiere. Și nu se oprește niciodată.