Nicu Ștefănuță atrage atenția asupra implicării susținute a extremei drepte în activitatea ONG-urilor
Lumea nu traversează o criză trecătoare, ci intră într-o etapă profundă de reașezare, cu mize care depășesc generații. Acesta este avertismentul transmis de vicepreședintele Parlamentului European, Nicu Ștefănuță, care vorbește despre „începutul redesenării globale” și despre o accelerare periculoasă a tensiunilor de securitate la nivel mondial. Într-o analiză amplă, structurată în zece puncte, eurodeputatul face apel la luciditate, calm și gândire strategică, într-un context internațional dominat tot mai mult de forță și interese brute.
- „Un fals sentiment de siguranță”
- Puterea contează, nu tratatele
- Dreptul internațional, eficient doar când convine
- Lumea caută un nou echilibru de peste un deceniu
- O lume gri, dominată de interese
- Europa, vulnerabilă prin propria complacere
- Strategia pe termen lung, nu reacția de moment
- Între sfere de influență și risc de conflict
- UE și NATO, între ideal și realitate
Mesajul său vine pe fondul unei instabilități crescânde, într-un moment în care conflictele armate se înmulțesc, instituțiile internaționale sunt puse sub presiune, iar echilibrele construite după Al Doilea Război Mondial se clatină vizibil.
„Un fals sentiment de siguranță”
Nicu Ștefănuță afirmă că a atras atenția de ani de zile asupra fragilității securității globale, însă a fost adesea acuzat că „sperie oamenii” sau „creează anxietate”. În opinia sa, societățile preferă confortul unei siguranțe iluzorii în locul confruntării cu realitățile dure ale scenei internaționale.
„Pentru români, un fals sentiment de siguranță este mai important decât a înțelege lumea în care trăim”, a transmis eurodeputatul, subliniind că negarea problemelor nu le face să dispară, ci doar le amplifică efectele.
Puterea contează, nu tratatele
Primul punct major al analizei sale vizează fundamentul real al securității internaționale. Ștefănuță susține că relațiile dintre state nu sunt guvernate, în ultimă instanță, de tratate și documente, ci de puterea relativă a actorilor implicați.
În caz de conflict, avertizează el, hârtiile semnate valorează doar cât cerneala de pe ele, dacă nu sunt susținute de capacitate economică, militară și politică. Istoria este plină de alianțe încălcate, iar ceea ce contează cu adevărat este percepția de putere, mai ales la nivel global.
Dreptul internațional, eficient doar când convine
Al doilea punct criticat de vicepreședintele Parlamentului European este funcționarea dreptului internațional. În forma actuală, acesta ar avea relevanță doar în perioade de stabilitate și numai atunci când marile puteri consideră că le servește interesele.
Lipsa mecanismelor reale de coerciție, caracterul interguvernamental și absența unor instituții capabile să impună sancțiuni eficiente fac ca normele internaționale să fie adesea ignorate. În acest context, Ștefănuță consideră că întărirea dreptului internațional este imposibilă fără întărirea poziției geopolitice a celor care vor să-l aplice.
Lumea caută un nou echilibru de peste un deceniu
Potrivit analizei, actualele tensiuni nu sunt rezultatul exclusiv al unor lideri sau administrații politice, ci expresia unei căutări prelungite a unui nou echilibru global. De peste zece ani, spune Ștefănuță, lumea se află într-o tranziție structurală, în care interesele statelor primează asupra discursurilor idealiste.
În teoria securității internaționale, personalitățile politice contează, dar direcția de fond este dată de interesele pe termen lung ale statelor.
O lume gri, dominată de interese
În relațiile internaționale, avertizează eurodeputatul, marile puteri se vor comporta întotdeauna ca mari puteri. Dreptatea este rar criteriul dominant, iar lamentările nu țin loc de strategie. Negocierile au sens doar dacă sunt susținute de resurse și influență reală.
Ștefănuță vorbește despre „începutul redesenării mondiale” și avertizează că anul în curs va aduce multiple episoade de tensiune, care cer calm și înțelepciune, nu reacții impulsive.
Europa, vulnerabilă prin propria complacere
Un capitol important al analizei este dedicat Europei, descrisă ca fiind „prinsă într-o situație gravă de slăbiciune”. În opinia sa, Uniunea Europeană a crezut prea mult într-un internaționalism lipsit de componente solide de apărare și putere politică.
Stagnarea procesului de extindere, lipsa curajului în consolidarea integrării și pierderea Marii Britanii sunt văzute drept erori strategice majore. În timp ce numărul conflictelor armate la nivel global a atins în 2024 un maxim istoric după 1946, Europa ar fi continuat să trateze apărarea ca pe un subiect secundar.
Strategia pe termen lung, nu reacția de moment
Ștefănuță insistă că politica externă este arta termenului lung și nu un domeniu al reacțiilor pripite. El invocă exemplele Chinei, care gândește în orizonturi de sute de ani, ale Statelor Unite, care planifică pe decenii, și ale Rusiei, care urmează o strategie constantă de peste 25 de ani.
În acest context, reacțiile impulsive la fiecare incident sunt, în opinia sa, contraproductive. Mai importantă este construirea unei strategii coerente și predictibile.
Între sfere de influență și risc de conflict
Analiza atrage atenția asupra erodării instituțiilor internaționale și revenirii forței ca principal argument în relațiile globale. Potrivit lui Ștefănuță, tensiunea dintre marile puteri poate duce fie la o împărțire a sferelor de influență, fără participarea statelor mici și medii, fie la conflicte deschise.
În acest peisaj, Europa riscă să rămână o periferie geopolitică, prinsă între o lume occidentală în declin și o lume estică aflată într-o ascensiune revanșardă.
UE și NATO, între ideal și realitate
Vicepreședintele Parlamentului European subliniază că solidaritatea occidentală rămâne un ideal necesar, iar Uniunea Europeană și NATO încă pot funcționa ca piloni ai stabilității. Însă acest lucru presupune întărire economică, politică și militară, renunțarea la unanimitate și asumarea unui leadership real.
Ștefănuță anunță că va susține în Parlamentul European ideea unei conferințe interguvernamentale și a creării unui Consiliu european de securitate, cu puteri sporite și investiții comune în apărare, considerând că relevanța este singura monedă care mai contează într-o lume aflată în plină reașezare.