Noii salvatori ai nației: sânge proaspăt în arena politică românească – vin partide uluitoare!

Într-o democrație obosită, unde „schimbarea” se produce la fiecare 4 ani dar cu aceiași oameni, iată că se anunță pe orbită noi entități politice — proaspete, agresive, și mai ales doritoare să ne captureze, ca electorat bine informat.

Conform unor surse de o credibilitate cosmică (gen „o știe toată lumea”), România va fi invadată în 2025 de o serie de noi partide, care vor înlocui speranța cu varietatea.

Apocalipsa acronimelor stupefiante: noile formațiuni politice care ne vor călăuzi spre marginea hăului

La noi e mai ușor să înființezi un partid decât să-ți găsești o pereche de șosete fără gaură. Așadar, democrația românească se pregătește să fie răstignită încă o dată — pe crucea unor acronime grotești. Dacă până acum ți se părea că scena politică e plină, ei bine… te-ai înșelat.

1. FTTF – Frăția Tinerilor Turmentați dar Frumoși

Slogan: „Fără voi, nu găsim vena!”
Ideologie: Hedonism digital cu pretenții de „smart politics”.
Program de guvernare: Live-uri la piscină, politici publice scrise în caption și legi dezbătute la afterparty.
Statut: Se votează exclusiv în locații cu ring light. Programul electoral este disponibil doar în format Story.
Fraza-manifest: „Țara e un startup pe steroizi!”
Membri fondatori:
– Un DJ cu tulburări de graniță între personal branding și droguri de festival
– Fiul unui notar care a citit Ayn Rand doar până la titlu
– O influenceriță care consideră „educația civică” o boală de piele

Congresele se desfășoară zilnic, oriunde e nevoie de un congres cu hipstereală și muci în cap.

2. ACGTC – Alianța Ceaușescu în Gură la Tot Cartierul

Slogan: „Pe vremea lui, erau blocuri și frică!”
Ideologie: Neocomunism afectiv, cu nostalgie agresivă și cult al autorității retroactive.
Program politic: Reabilitarea tuturor busturilor lui Ceaușescu, transformarea monumentelor istorice în „Centre de Vizionare a Discursurilor”.
Statut: Nu se intră în partid fără jurământ pe „Scînteia” din 1986. Toți candidații trebuie să poarte șapcă de tractoriști și să recite poezii patriotice până la leșin.
Fraza-manifest: „Ceaușescu a murit ca un erou. Restul au trăit ca niște curve!”
Membri fondatori:
– Un lăcătuș mecanic pensionat pe caz de nervi
– O doamnă care a făcut 30 de revelioane la UJCC și a plâns la moartea Lenuței
– Doi tineri cu TikTok-uri în care ard pașapoarte UE și pupă poza lui Nea Nicu

Simbol electoral: Un cap de porc suprapus peste conturul patriei, cu o lozincă scrisă în Times New Roman: „Ceaușescul din noi n-a murit niciodată”.

Partidul există deja și pregătește primul număr al săptămânalului ”Ceaușescul copiilor”.

3. PGD – Partidul Gargara de Dimineață

Slogan: „Silogismul e tata progresului!”

Ideologie: Inutilitate filozofică cu pretenții de clarificare existențială. În esență, o rătăcire perpetuă printre concepte abstracte, într-un labirint unde adevărul e mereu la două propoziții distanță – și acolo rămâne.

Program politic:
– Dezbateri continue pe orice subiect, preferabil irelevant
– Ședințe în care nimeni nu propune nimic, dar toată lumea explică „de ce nu e momentul”
– Un calendar legislativ care cuprinde doar seminarii, retreat-uri și brainstorminguri la Predeal

Fraza-manifest:
„Adevărul e complex, deci nu ni-l cereți acum!”
(Acesta e urmat, de obicei, de un citat obscur atribuit greșit lui Wittgenstein, Platon sau Tudor Chirilă)

Membri fondatori:
– Un fost jurnalist care scrie exclusiv în comentariile proprii, sub pseudonimul „ScaraBucefalus”
– O doamnă cu master în „Epistemologia Tranzitivă” care susține că România nu există decât ca narativ cultural
– Trei indivizi care n-au pus virgulă în viața lor, dar țin cursuri despre „retorica absenței semnului”

Note speciale:
Toți membrii sunt convinși că guvernarea nu înseamnă să iei decizii, ci să explici, timp de 17 ani, de ce nu e simplu.

Adevărul, în PGD, nu e ceva care se afirmă – e ceva care se învârte în cerc, până amețești și accepți că poate nici nu există. Orice întrebare se răspunde cu o întrebare. Orice criză se transformă în colocviu.

Partidul e împărțit în două curente:
– gargarienii – care cred că limbajul trebuie eliberat de constrângerea sensului
– tautologii performativi – care repetă ideea că „a repeta e o formă de creație”

Aforism fondator:
„Nu putem decide nimic fără o metadiscursivizare prealabilă a contextului simbolic în care se produce orice decizie. Dacă ne grăbim, pierdem pluralitatea opțiunii imaginare.”

Ședințele se încheie cu o întrebare retorică și o propoziție neterminată.

4. FUDF – Frontul Unit al Duduilor Fandosite

Slogan: „Trăiască eleganța constituțională!”

Ideologie: Feminitate maximală cu detalii baroce și interdicție severă la orice vulgaritate – inclusiv muncă, sudoare sau Excel.

Program politic:
– Refacerea Parlamentului în stil Versailles, cu ședințe la candelabru și jurați costumați în Dior
– Reformarea limbii române în funcție de trendurile de pe Pinterest
– Interzicerea definitivă a combinației sandale + șosete în spațiul public

Fraza-manifest: „Dacă nu porți perle, n-ai ce căuta în democrație!”
(Nu se precizează dacă perlele pot fi false – s-a format deja o facțiune care cere testarea lor la intrarea în secția de votare)

Membri fondatori:
– O fostă Miss World Teen Locală, devenită coach în „feminitate regală” și specialistă în „cum să-ți alegi bărbatul cu hartă natală în față”
– O expat-româncă revenită voios dintr-un Erasmus eșuat la Lyon, care consideră că România este, de fapt, un accessory cultural ce trebuie reinventat
– O activistă care propune ca toate deciziile să se ia în cercuri de femei, cu ventilatoare parfumate, muzică de harpă și consiliere menstrual-energetică

Note speciale:
Membrii nu scriu proiecte de lege – ci le parfumează. Toate documentele oficiale se predau în plicuri cu ștampila “à la mode civique”.
Orice propunere fără „finețe conceptuală” este considerată violență instituțională.

Pansament ideologic: „Statul este o bijuterie care nu se poartă fără o ținută adecvată.”

5. USP – Uniunea Sociopaților Patrioți

Slogan: „Țara MEA e un proiect PERSONAL.”

Ideologie: Naționalism de grădiniță militarizată, combinat cu anxietate colectivă și fantezii despre „curățarea țării”.

Program de guvernare:
– Mandat pe viață, vot o dată la 30 de ani, doar dacă ești „curat la sânge”
– Închiderea granițelor pentru reeducare morală internă
– Transformarea Bibliei și a unei ciorbe de burtă în documente oficiale

Fraza-manifest: „România suntem NOI. Voi? Care voi?”
Această frază e strigată în cor la orice miting, însoțită de un moment de tăcere strategică, urmat de injurii la adresa „globalismului analfabet”.

Membri fondatori:
– Un fost plutonier major care se prezintă, inclusiv la piață, cu gradele la piept și o replică de pistol din 1996
– O profesoară de istorie care pune note în funcție de numărul de lacrimi vărsate la Imnul Național
– Un blogger de Telegram care consideră că NATO este o conspirație fonetică: Noua Armată Traducătoare Occidentală

Note speciale:
Toți membrii trebuie să se fotografieze lunar cu un câine lup, un steag românesc și un text în care „plâng pentru strămoși”. Nu se acceptă umor.
Râsul este considerat trădare.

Adagiu doctrinar: „România nu se negociază. Se urlă.”

6. GRFR – Grupul de Reflecție al Fotbaliștilor Ratați

Slogan: „E vremea să intrăm și noi pe teren!”

Ideologie: Statul ca vestiar, parlamentul ca bară de antrenament, economia ca tabel de marcaje.

Program politic:
– Mandate de 90 de minute, cu două reprize și prelungiri dacă electoratul fluieră
– VAR la vot: toate deciziile politice revizuite de o brigadă mixtă de arbitri și foști comentatori sportivi
– Finanțarea guvernului se face prin cotizații de la galerie și sponsorizări de la fabrici de semințe

Fraza-manifest: „Am fost rezerve toată viața. E timpul să devenim titulari!”
(Au existat propuneri să se tipărească pe șosete oficiale ale partidului)

Membri fondatori:
– Fostul portar al Minerului Lupeni, actualmente „analist strategic” într-o emisiune sportivă care merge doar audio
– Un impresar care a combinat Liga a IV-a cu extracții dentare la negru și acum vrea „reforma Constituției prin cornere”
– Un fan al Rapidului care susține că România trebuie să joace „cu sufletul, frate” și că Parlamentul trebuie mutat pe Arena Națională

Note speciale:
Ședințele încep cu scandări, se termină cu bătaie. Toți candidații sunt în trening.
Propunerile legislative se trag la sorți dintr-un sac de mingi dezumflate.

Aforism fondator: „Dacă politica e un joc, măcar să pierdem la scor.”

Deci… ce ne mai rămâne?

În 2025, România nu mai are doctrine. Are acronime. Literele au înlocuit ideile, iar partidele nu mai sunt expresii ale voinței colective, ci sindicate ale isteriei organizate. Nu mai există stânga sau dreapta – există doar FTTF și ACGTC, FUDF și GRFR, fiecare cu propria manie colectivă și propria viziune despre haosul de ”guvernat”.

FUTETEFĂ are imn – un bulevard sonor de obscenități urlate pe beat. ACGTC are dogmă – o nostalgie feroce după o vreme în care tăceai și executai. USP are dușmani. FUDF are prosecco. PGD are păreri la infinit. Și nimeni nu are idei.

Buletinul de vot seamănă tot mai mult cu o pagină de test Rorschach – ce vezi acolo nu spune nimic despre programul politic, dar spune totul despre disperarea ta. Așa că pui ștampila nu pe viitor, ci pe propria psihoză.

Am înlocuit valorile cu filtre, ideologia cu storytelling, responsabilitatea cu brand personal. Politica nu mai e luptă pentru un ideal, ci căutare de engagement. Nu te mai întreabă nimeni „Ce vrei să schimbi?”, ci „Ce filtru folosești la selfie-ul de campanie?”

Partidele n-au platforme, au playlisturi. N-au candidați, au influenceri. N-au electorat, au followers.

Și-n toată această nebunie, singurul lucru coerent e absurdul. El guvernează cu mână de fier și râs înfundat.

Într-o țară normală, panseurile devin politici publice. În România, panseurile devin pancarte. Și apoi pansează rana națională cu lozinci grețoase, scrise cu Comic Sans pe fond tricolor.

Ne îndreptăm, încet și cu rânjet pe față, spre o formă de democrație-oglindă: nu votăm ce vrem, ci ceea ce merităm în cel mai grotesc sens.

Și fiecare literă de pe buletin ne va sfâșia fix acolo unde ne-am pierdut inteligența colectivă – cu nasul în fundul acronimului.