Nordicii apasă pedala: Danemarca vrea o Europă cu Ucraina, chiar dacă trebuie să tragă Ungaria după ea

Publicat: 19 iun. 2025, 21:35, de Radu Caranfil, în Internațional , ? cititori
Nordicii apasă pedala: Danemarca vrea o Europă cu Ucraina, chiar dacă trebuie să tragă Ungaria după ea
Danemarca vrea Ucraina în UE

Între veto-urile lui Viktor Orbán și curajul scandinav, viitorul Europei se joacă, din nou, în jurul unei idei vechi: cine trage și cine se lasă tras.

Începând cu 1 iulie, Danemarca preia ștafeta președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene. În mod normal, o astfel de trecere ar atrage câteva rânduri în presa europeană, câteva poze de protocol și o declarație standard despre coeziune, competitivitate și biodiversitate. Nu și acum. Nu în vara lui 2025, când Europa își joacă direcția istorică în câteva decizii critice: aderarea Ucrainei, frontul climatic, apărarea colectivă.

Danemarca vrea accelerare. Ungaria trage frâna

Ministrul danez pentru afaceri europene, Marie Bjerre, a spus-o fără echivoc: Copenhaga va face tot ce îi stă în putință pentru a presa Ungaria să-și retragă opoziția față de deschiderea negocierilor de aderare a Ucrainei la Uniunea Europeană.

Nu e doar o ambiție diplomatică – e o poziționare fermă într-o Europă din ce în ce mai polarizată între curente pro-integrare și obstacole suveranist-naționaliste. Cu Viktor Orbán în poziția de veto perpetuu, Danemarca devine un actor simbolic al consecvenței europene: mică, dar curajoasă. Cu un soft power fermecător, dar cu agendă strategică clară.

Iar asta contează, pentru că altfel „Europa” riscă să rămână un club geopolitic cu prețiozități retorice și acțiuni blocate de lideri care își joacă frustrările istorice sub faldurile steagului cu 12 stele.

Ucraina – pregătită să alerge. Dar cine ține cronometrul?

Mesajul Kievului este clar: suntem gata să lucrăm accelerat, să închidem rapid capitolele de negociere, să dăm semnale că facem reforme. Dar procesul de aderare nu e un test doar pentru Ucraina, ci și pentru Uniunea însăși.

Ce semnal transmite Bruxellesul dacă, după ani de promisiuni, se lasă șantajat de reticențele unei singure capitale? Cum poate cere altor țări candidate (Moldova, Georgia, Balcanii de Vest) să creadă în seriozitatea procesului, când se dovedește că geopolitica se poate suspenda de un singur om?

În acest sens, Danemarca – împreună cu statele baltice, Polonia și o bună parte din Europa de Nord – preia rolul de garant moral al extinderii: dacă Ucraina rezistă pe câmpul de luptă, merită un loc și în consiliile unde se decide viitorul.

Un alt front: războiul climatic, versiunea 2040

Dar agenda daneză nu se oprește la Ucraina. Copenhaga vrea să obțină un acord între statele membre în privința țintelor climatice ale UE pentru anul 2040. Comisia Europeană vrea o reducere de 90% a emisiilor față de nivelul din 1990. Evident, nu toate guvernele sunt încântate.

Se discută despre compromisuri, despre folosirea de „credite internaționale de carbon” și despre relaxarea standardelor pentru industriile interne. Cu alte cuvinte: să dăm bine pe hârtie, dar să sugrumăm cât mai puțin economia reală.

Danemarca, în stilul său pragmatic-ecologist, încearcă să împingă UE către o decizie coerentă. Poate nu perfectă, dar credibilă. Într-o vreme în care schimbările climatice nu mai sunt un moft academic, ci realitate bugetară și geopolitică, liderii care vin cu soluții – nu doar cu suspine – devin rari și valoroși.

Nordul joacă geopolitica pe bune

Danemarca, ca simbol, e un paradox reușit: țară mică, dar cu voce mare. Nu are armate imense, dar are coerență. Nu țipă, dar se face auzită. Și exact asta lipsește Europei în epoca post-Merkel și post-Macron: lideri care să știe exact ce vor și să nu se rușineze că o spun.

Într-o vreme în care Ungaria lui Orbán ridică obstacole și alimentează diviziuni, Danemarca devine parte a unei geometrii strategice tot mai vizibile: Axa Nordului. O coaliție informală de state – de la Finlanda până în Olanda – care refuză să lase Europa în mâinile celor ce o sabotează din interior.

Dacă extinderea UE și obiectivele climatice vor prinde contur în următoarele luni, va fi și pentru că niște nordici tăcuți, organizați și foarte determinați au înțeles că politica externă nu e doar despre diplomație – ci și despre caracter.