Nuclearelectrica: Cine plătește — și în ce ordine — Doicești, Cernavodă 3-4 și retehnologizarea

2025 a fost cel mai bun an din istoria Nuclearelectrica: profit net de 2,397 miliarde de lei (+40,4% față de 1,708 miliarde în 2024), venituri din exploatare de 5,75 miliarde (+20%), EBITDA de 3,09 miliarde (+29,7%). Dar descompunerea creșterii e esențială: producția a urcat cu doar 1%, la 10,1 TWh. Practic tot saltul de profit vine din preț, nu din volum.

Nuclearelectrica a ieșit din mecanismul de achiziție centralizată (MACEE), care îi absorbea circa jumătate din producție în 2024, și a vândut în 2025 integral pe piața liberă, la un preț mediu de peste 530 lei/MWh față de circa 420 lei anterior. E un câștig real, dar de natură regulatorică și conjuncturală: statul a taxat parțial acest windfall prin contribuția la Fondul de Tranziție Energetică, care a crescut cu 74,7%, la 504,5 milioane de lei.

Marja netă de circa 42% rămâne excepțională pentru o utilitate, iar rezultatul financiar de 405 milioane de lei arată o companie cu lichidități masive — deocamdată.

Adevărata problemă: patru șantiere concurează pentru același bilanț

Aici intră în scenă votul din 15 iulie. Nuclearelectrica are în față, simultan, cel mai încărcat program de investiții din istoria sa: retehnologizarea Unității 1 (700 MW, care va fi oprită din 2027 până în preajma lui 2030 — deci compania își va pierde temporar aproape jumătate din producție exact în anii de vârf ai cheltuielilor), proiectul Unităților 3 și 4 de la Cernavodă, estimat la circa 7 miliarde de euro cu puneri în funcțiune vizate pentru 2030-2031, și proiectul SMR de la Doicești.

Energie

Hidroelectrica renunță la un proiect de 1,27 miliarde lei pe Siret și își repoziționează strategia investițională

ACTUALITATE

Replica Nuclearelectrica după atacul lui Ilie Bolojan: Proiectul SMR Doicești este într-o etapă avansată, nu sunt doar „niște hârtii”

Toate acestea la o companie cu capitalizare de circa 15 miliarde de lei și profit anual de 2,4 miliarde, din care acționarul majoritar — statul, cu 82,5% — a cerut în mai dividende de peste 1,17 miliarde de lei. Tensiunea e aritmetică: nu poți extrage jumătate din profit ca dividend, pierde jumătate din producție trei ani și finanța simultan proiecte de ordinul a 10+ miliarde de euro fără îndatorare masivă sau sprijin de stat explicit — sprijin despre care chiar comunicatul companiei spune că „nu a avut niciun rezultat concret”.

Doicești: 300 de milioane de dolari cheltuiți, iar contorul accelerează

Pe SMR, cifrele publice sunt incomode. S-au cheltuit deja circa 240-300 de milioane de dolari (aproximativ un miliard de lei) pe studii, inginerie și achiziția amplasamentului, fără ca proiectul să fi intrat în construcție. Următoarea etapă, pre-EPC, are un buget estimat de circa 600 de milioane de dolari pe aproximativ 15 luni — deci nota de plată ar urca spre 900 de milioane de dolari înainte de a se turna betonul principal.

Între timp, profilul de risc s-a deteriorat obiectiv: după anularea în 2023 a proiectului-pilot NuScale din Utah (ale cărui costuri estimate crescuseră de la 4,2 la 9,3 miliarde de dolari), Doicești a devenit primul proiect de acest tip din lume — statut FOAK pe care comunicatul companiei îl invocă explicit — iar acțiunile partenerului tehnologic NuScale au pierdut circa 73% într-un an.

În acest context, managementul a propus acționarilor exact ce ar recomanda manualul de finanțe corporative: un benchmarking al tehnologiilor și scenariilor alternative înainte de a escalada angajamentele.

Ministerul Energiei a votat împotrivă, ceea ce înseamnă continuarea pe strategia din 2022 și a negocierilor comerciale cu NuScale — o decizie care mută integral pe umerii acționarului majoritar responsabilitatea pentru concentrarea riscului tehnologic, în timp ce condițiile Deciziei Finale de Investiții rămân neîndeplinite, iar peste companie planează și raportul Corpului de Control al Prim-Ministrului, menționat chiar în comunicat.

Din 2027 producția scade odată cu oprirea Unității 1

Financiar, Nuclearelectrica e într-o formă excelentă — profitabilă, lichidă, cu monopol pe o tehnologie de bază în sistemul energetic. Dar 2025 a fost, foarte probabil, vârful ciclului: din 2027 producția scade odată cu oprirea Unității 1, prețurile energiei nu mai au spațiul de creștere din 2024-2025, iar nevoile de capital explodează pe trei fronturi simultan.

Votul din 15 iulie agravează, nu rezolvă, dilema de alocare: compania rămâne angajată pe cel mai riscant dintre proiecte, în varianta lui cea mai riscantă, fără un mecanism de finanțare post-FID convenit cu statul. Pentru un investitor minoritar la BVB, întrebarea-cheie a următoarelor 12 luni nu e cât profit face SNN, ci cine plătește — și în ce ordine — Doicești, Cernavodă 3-4 și retehnologizarea.