O artistă de arte plastice din Iași explică ce pierdem când scoatem arta din educație

Anca Coțovanu, artistă de arte plastice din Iași, atrage atenția asupra sistemului actual de educație, care se axează pe rezultate și note. Ea propune ca arta să fie tratată ca proces, ca spațiu liber de explorare și ca instrument necesar pentru dezvoltarea emoțională, socială și cognitivă a copiilor și adulților.

Anca Coțovanu (32 de ani), vine din Iași și este pasionată de arte plastice din copilărie. A devenit absolventă de Arte Decorative și Design din cadrul UNARTE București, secția Murală și UNAGE Iași, secția Artă Murală și Ceramică.

Tânăra s-a specializat și în Arte Decorative la Accademia Albertina di Belle Arti di Torino, secția Decorazione. Apoi, în 2023, a devenit membră a Uniunii Artiştilor Plastici din Iași. Din 2012 a participat la expoziții personale și de grup. În 2024, după ce s-a extins de la pictura decorativă spre artele ceramicii, a lansat prima colecție, într-o expoziție numită „Reginae”. Aceasta a apărut la Galeria de Artă Theodor Pallady din Iași.

Într-o societate care ignoră tot mai mult rolul artelor în viața de zi cu zi, Coțovanu vorbește despre creativitate ca formă de autocunoaștere, reziliență și bunăstare.

Pe lângă faptul că a predat în mai multe școli de stat din România, ea a devenit, în 2019, fondator al Un Atelier de Artă, din Iași, unde predă și îndrumă tineri (și nu numai) care vor o specializare în arte vizuale.

Artista a oferit un interviu pentru Libertatea, în care a discuta despre importanța artelor plastice și a educației artistice în dezvoltarea copiilor și adulților, despre soluțiile pe care le poate lua sistemul de învățământ românesc și despre cea mai recentă expoziție a ei, care urmărește să schimbe percepția socială asupra infertilității.

„Copiii sunt oglinzi, ei reflectă atât cât le arăți sau le dai”

Coțovanu a predat mulți ani în școlile de stat din România, inclusiv în mediul rural. După cum mărturisește, a descoperit că latura creativă a copiilor se dezvoltă în funcție de cât de mult sunt lăsați să exploreze, fără ca atenția să fie concentrată asupra unui rezultat concret.”

„Copiii sunt oglinzi, ei reflectă atât cât le arăți sau le dai. În experiența mea de profesor de arte vizuale, în cele patru școli în care am fost, am observat că sistemul pune mai mult accent pe note, pe ce scrie că ai făcut în planurile de lecție și mai puțin la clasă. Tind să cred că în România, în marea majoritate a cazurilor, educația plastică sau muzica sunt materii de «umplutură», scuzați-mi termenul, care doar ajută la media finală”, spune artista.

Ea explică cum educația artistică începe de la câteva luni de viață, când bebelușii descoperă culorile, semnele, mișcările și muzica.

„Începe acasă, împreună cu părintele implicat. Când se întâmplă asta, camera copilului sau perimetrul în care se întâmplă toate acestea devin un spațiu de tip laborator. Acasă nu punem copilul în bancă ca să îl învățăm culorile sau să simtă muzica, ci facem asta mai liber. Pe când la școală, pe toate le primim într-un mod static, în bancă și ne așteptăm ca elevul cu 1.000% energie să aibă răbdare, să fie atent și focusat la 6-a oră din orar, care se întâmplă să fie una dintre materiile «mai puțin importante»”.

În Școala Altfel, ea a propus un spațiu de acest fel: un laborator în care fiecare să experimenteze orice stil.

„Unii vor să picteze, unii vor grafică, pe când alții își doresc să stropească sau să modeleze lut ș.a.m.d. Un spațiu în care elevul să se simtă liber, în care să experimenteze întâmplarea, greșeala, impactul, fără concurență și fără note. Dar, din păcate, încă nu am atins acea mentalitate în care să înțelegem că educația artistică este un liant pentru celelalte materii. Pare utopic ceea ce spun, dar nu imposibil. Cum avem o sală de sport, putem avea și un laborator de arte”, susține Coțovanu.

Orice tip de activitate artistică ne ajută să ne autocunoaștem mai bine

Acum când gadgeturile au devenit noile creioane ale copilăriei, e necesar să introducem pictura și modelajul în activitățile noastre, nu doar ale copiilor, spune ea.

„Orice tip de activitate artistică ne canalizează către o cunoaștere mai bună de sine, control emoțional și reziliență. Beneficiile oricărui tip de activitate de acest fel reprezintă un efect terapeutic”.

Cât despre părinții care cred că arta este doar „pentru copiii talentați”, Anca spune că atât timp cât sistemul de învățământ se axează pe rezultat, nu pe proces, asta se va reflecta și mentalitatea noastră.

„Se consideră că dacă copilul este atras mai mult de alt domeniu decât cel artistic, nu ar trebui să facă pictură. Este ca și cum un copil talentat la pictură nu ar trebui să facă sport sau matematică. E imposibil, pentru că avem nevoie de fiecare dintre ele pentru o dezvoltare corectă”, precizează artista.

Despre greșelile pe care le observă cel mai mult la adulți, când e vorba de creativitatea copiilor, Anca spune că au așteptări:

„Am văzut deseori părinți care puneau presiune pe copil la sfârșitul orelor, să le explice cât mai concret ce semnifică desenul lor, aparent indescifrabil. Lucrarea trebuie tratată ca atare, pentru că reprezintă o manifestare a copilului, și uneori nici el nu știe ce a vrut să spună.

Dacă punem presiune pe copii, și îi întrebăm de ce copacii sunt roz și nu verzi, data viitoare va face copacul verde pentru a fi pe placul părinților. Și nu acesta este scopul. Nu spun că nu este bine să discutăm despre rezultate, dar modul în care o facem trebuie să fie în raport cu nevoile copilului și nu ale noastre”.

„Stare de bine prin modelaj”

În perioada 22-30 noiembrie 2025, Anca Coțovanu a ținut expoziția „Stare de bine prin modelaj”, la Galeria Theodor Pallady din Iași. Un grup de femei a participat în atelierul-laborator, în care și-au transformat experiențele legate de corpul feminin și de problemele de infertilitate în lucrări de artă. Subiectele dezbătute au fost presiunea socială și raportarea carierei la corpul femeii, din care autoarele lucrărilor și-au luat inspirația. Au folosit modelajul ca proces de eliberare și exprimare prin modelaj.

„Proiectul propus de mine a fost dedicat unui set de femei care s-au confruntat cu infertilitatea sau încă se confruntă. Ne-am dorit ca atelierele oferite să fie un prilej de reconectare cu sinele și de oglindire a propriilor trăiri. A fost un proiect frumos, plin de trăiri intense, prin care am învățat că acceptarea și conexiunile umane sunt un prim pas către vindecare. Și o modalitate prin care putem face asta este chiar modelajul alături de alte persoane. Ideea de grup trebuie să revină în viața noastră reală”, explică Anca.

Un artist trebuie să facă ceea ce simte

Anca Coțovanu consideră că scopul unui artist este să facă ceea ce simte, ce îl reprezintă și să reflecte lumi la care se pot conecta și alții.

„Cred că o societate care pune accent pe arte se caracterizează printr-o calitate a vieții mai bogată, mai profundă, cu valori care pun accent pe gândirea critică și reflecție, și o mai mare coeziune socială. O astfel de societate valorizează umanitatea în toată complexitatea și profunzimea ei, și recunoaște că artele sunt esențiale pentru o viață împlinită și o civilizație durabilă. Pe de altă parte, o societate care neglijează artele poate supraviețui din punct de vedere funcțional, dar nu va atinge niciodată cel mai înalt nivel”.

În final, profesoara explică cum rolul activităților artistice sunt igienă pentru suflet, la fel cum sportul este pentru minte și corp.

„Datorită lor, ne deconectăm de la viteza cu care decurg toate și ne conectăm la un univers interior prin acest tip de practici artistice. Starea de bine, echilibrul și autocunoașterea sunt beneficii concrete ale procesului de creație”.