O femeie a deschis un proces pentru a rămâne gravidă cu soţul mort. Ce au decis magistraţii

Magistraţii ieşeni au avut de tranşat un caz unic în România. O femeie a deschis un proces pentru a putea continua demersurile de a rămâne însărcinată cu soţul său care decedase.

Bărbat mort cu 6 zile înainte de procedură

Toată povestea a început în martie 2023, când soţii C., care erau împreună de 20 de ani, au apelat la serviciile de reproducere umană asistată prin fertilizarea „in vitro”. Femeii i-au fost recoltate 11 ovocite, care au fost fertilizate cu sperma soțului. Un număr de 9 embrioni nu s-au dovedit viabili. Dintre cei doi rămași, unul a fost implantat după cinci zile de dezvoltare, iar al doilea a fost congelat, ca rezervă.

Potrivit Ziarul de Iaşi, prima sarcină nu a evoluat conform așteptărilor. Ulerior cei doi soți au decis să apeleze la al doilea embrion. S-au programat la clinică pentru data de 25 mai 2023. Cu doar șase zile înainte însă, bărbatul a murit în urma unui accident de mașină, la doar 39 de ani. Două luni mai târziu, Emilia C. a decis să continue demersurile, pentru a deveni mamă.

Clinică acţionată în instanţă

Răspunsul primit de la clinică atunci când a cerut continuarea procedurii a fost unul negativ. Asta deoarece decesul unuia dintre beneficiari reprezenta una dintre situațiile în care contractul cu clinica înceta.

12:47, 07.08.2025 • ACTUALITATE

OMV are de luat bani grei de la stat. Este vorba de sute de milioane de lei

11:46, 17.07.2025 • TEHNOLOGIE

Acţionarii Meta i-au dat în judecată pe Mark Zuckerberg și conducerea companiei, pentru 8 miliarde de dolari

În această situație, embrionii rămași urmau să fie distruși în măsura în care nu exista un act notarial care să dispună altfel. Cei doi soți nici nu se gândiseră că ar putea interveni o tragedie, așa că nu-și luaseră această măsură de precauție. Refuzul SC New Life BM SRL de a proceda la implantarea celui de-al doilea embrion a făcut-o pe Emilia C. să apeleze la instanță.

În acțiunea depusă la Judecătorie, femeia a afirmat că ipoteza din contract privitoare la existența unui act notarial ar fi putut fi luată în calcul în caz de boală sau alte situații previzibile.

Ea a subliniat faptul că ambii soți își doriseră cu disperare un copil. Cei doi au depus eforturi timp de trei ani în acest sens și susținându-se reciproc. Apelaseră la clinica pârâtă încă din ianuarie 2021. Încercaseră o inseminare intrauterină, care nu avusese succes. După o perioadă de tratament specific, încercaseră în 2022 fertilizarea „in vitro”, dar procedura nu reușise.

După un nou tratament, au mai încercat o dată, în octombrie 2022. Din 9 embrioni, unul singur fusese viabil, dar implantarea lui eșuase. Femeia și-a suplimentat tratamentul cu imunosupresoare. Apelaseră și la sprijinul financiar al statului în vederea tratamentului și fertilizării, începând ultima procedură. Practic, în 8 luni, încercaseră trei proceduri de fertilizare, soțul fiind permanent alături. Nu se putea problema ca bărbatul să se fi răzgândit.

Familia defunctului s-a declarat împotriva procedurii de fertilizare

Părinții și fratele bărbatului s-au opus categoric doleanței Emiliei C. Dezbaterea succesiunii și partajul voluntar fuseseră deja făcute. Interesul Emiliei C. era unul „imoral și egoist”, prin care aceasta tindea la modificarea situației moștenirii rămase de pe urma defunctului. Aspectul nu era unul lipsit de importanță. În cazul decesului fără urmași, soțul supraviețuitor, părinții și frații celui decedat beneficiază de câte o treime din averea acestuia. În cazul existenței unor descendenți, părinții și frații sunt excluși de la moștenire. Trei sferturi din aceasta revine copiilor, iar un sfert, soțului supraviețuitor.

Părinții și fratele defunctului au apreciat că libertatea bărbatului de a decide dacă va fi sau nu tată nu putea fi transferată asupra succesorilor, deci nici asupra văduvei.

Magistraţii au dat undă verde procedurii de fertilizare

Pentru a se putea pronunța, magistrații Judecătoriei au trebuit să se pună la punct nu doar în privința legislației aplicabile, ci și a procedurilor medicale urmate în cazul fertilizării „in vitro”. O opinie medicală citată de judecători era aceea că cele două proceduri principale urmate, respectiv fecundarea ovulului și implantarea preembrionului sunt interdependente. Odată dat acordul pentru prima etapă, acordul pentru cea de a doua este prezumat, întrucât fecundarea neurmată de transferul embrionului ar fi irelevantă și inutilă.

Judecătorii s-au raportat la jurisprudența CEDO în domeniu, mult mai bogată decât cea din României, dar și la opinia Curții Constituționale. În această privință, o decizie a CEDO într-un caz din Marea Britanie menționa că o persoană care și-a dat consimțământul pentru fertilizarea „in vitro” și-l poate retrage sau modifica atât timp cât embrionul nu a fost utilizat. Prin urmare, dacă soțul decedat ar fi renunțat la ideea de a avea un copil, ar fi trebuit să încheie un act prin care să-și retragă consimțământul.

Ipoteza că, după trei ani de eforturi continue, bărbatul ar fi decis brusc să nu mai aibă copii după ce acceptase deja implantarea unuia dintre embrioni, era puțin probabilă.

Decesul soțului reprezenta, în aprecierea judecătorilor, un caz de forță majoră. Acesta nu constituia un motiv de încetare a contractului. Viitorii părinți își îndepliniseră obligațiile, inclusiv cele financiare și era firesc ca și clinica să-și respecte partea ei de contract. De altfel, pe parcursul procesului, reprezentanții clinicii nu se opuseseră ferm. Aceştia şi-au manifestat disponibilitatea pentru continuarea contractului dacă va fi obținută o hotărâre judecătorească.

Într-un final magistrații au dispus continuarea procedurilor de fertilizare „in vitro”. Sentința Judecătoriei ieșene nu este definitivă, ea putând fi contestată cu apel.