O formulă fiscală ambiguă amenință să oprească investițiile în energia României
Investițiile în infrastructura energetică, cum sunt rețelele de distribuție a energiei electrice și a gazelor naturale, se confruntă cu o problemă surprinzător de simplă, dar extrem de gravă: lipsa unei clarități legislative. Camera Consultanților Fiscali (CCF) a atras atenția Ministerului Finanțelor că definiția „proiectului de infrastructură publică pe termen lung” lipsește din Codul fiscal, iar consecințele acestei ambiguități pot fi costisitoare și riscante pentru companiile din domeniu și, indirect, pentru consumatori.
Documentul CCF, semnat de președintele Dan Manolescu, subliniază că această lipsă de claritate creează un vid juridic care poate afecta deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile aferente proiectelor de infrastructură energetică. În termeni practici, asta înseamnă că operatorii din sector nu pot fi siguri dacă împrumuturile folosite pentru dezvoltarea, modernizarea sau retehnologizarea rețelelor vor fi considerate cheltuieli deductibile. Un răspuns negativ din partea autorităților fiscale ar putea însemna costuri suplimentare semnificative și chiar penalități.
Un cadru legislativ extrem de complex
Documentul scoate în evidență dificultatea navigării între multiplele acte normative relevante: Codul administrativ, Legea energiei electrice și a gazelor naturale, directive europene, strategia energetică națională și programe de investiții precum „Anghel Saligny”. Pentru companii, această încărcătură legislativă nu înseamnă doar birocrație suplimentară, ci și riscul unei interpretări eronate sau diferite de la un inspector fiscal la altul.
Practic, ceea ce pentru autorități poate fi un proiect clar de interes public, pentru fisc poate fi un caz neclar, cu efecte directe asupra planurilor de investiții. Într-un sector critic precum energia, incertitudinea fiscală se traduce prin întârzieri în modernizarea rețelelor și posibile costuri suplimentare pentru consumatori.
Interesul public, pus sub semnul întrebării
Deși legea recunoaște explicit că serviciile de distribuție a energiei electrice și a gazelor naturale sunt de interes public, documentul CCF subliniază că această recunoaștere nu garantează automat beneficii fiscale pentru operatorii care investesc în infrastructură. Lipsa unei definiții clare a termenului „proiect de infrastructură publică pe termen lung” lasă companiile într-o stare de incertitudine permanentă: fiecare proiect trebuie argumentat individual, iar decizia finală aparține autorităților fiscale.
Mai mult, complexitatea legislației și multitudinea actelor normative aplicabile fac dificilă o aplicare unitară și previzibilă a legii. Orice interpretare diferită poate transforma proiecte esențiale în surse de risc financiar pentru operatori și poate descuraja investițiile viitoare, chiar și în proiecte considerate critice pentru siguranța și confortul populației.
Implicații pe termen lung
Experții CCF avertizează că, dacă această ambiguitate persistă, România riscă să se confrunte cu întârzieri semnificative în modernizarea infrastructurii energetice, ceea ce poate afecta atât siguranța energetică, cât și tranziția către sisteme mai eficiente și mai sustenabile. În plus, băncile și investitorii pot fi mai reticenți în a finanța proiectele, dacă nu există certitudinea că cheltuielile asociate dobânzilor vor fi considerate deductibile.
În esență, chiar dacă infrastructura energetică este recunoscută drept un serviciu public de interes general, lipsa unei clarificări oficiale de la Ministerul Finanțelor creează o zonă gri periculoasă pentru sectorul energetic, cu impact direct asupra consumatorilor și economiei naționale.
Adresa CCF nr. 11998 - MF deductibilitate dobanzi proiecte infrastructura