O „Românie Educată” într-o… Românie eșuată
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2025/07/TELEANU-12.jpg)
Noul an școlar în „România Educată” a fostului profesor de fizică, ajuns președinte, Klaus Iohannis se deschide astăzi într-o Românie eșuată a fostului olimpic la matematică Nicușor Dan. Startul educațional are loc pe fondul protestelor profesorilor, al amenințărilor cu boicotarea cursurilor și al tensiunilor crescânde dintre dascăli și Guvernul României. Practic, deschiderea noului an școlar este bulversată cum nu a mai fost niciodată după 1990. De ce s-a ajuns aici? Pentru că după 1989 educația a fost și a rămas o Cenușăreasă a guvernării. Toți cei 29 de miniștri care s-au perindat la conducerea educației, dintre care Sorin Cîmpeanu, cu două mandate, și Ecaterina Andronescu, cu patru, au promis că vor reforma și profesionaliza sistemul, dar, pas cu pas, l-au îngropat în mocirla mediocrității și ipocriziei politice.
Astfel, prima zi de școală a devenit un coșmar pentru elevi, părinți și dascăli, mai ales din punct de vedere financiar. Potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, față de anii anteriori, prețurile rechizitelor au crescut, în special pentru copiii din clasele primare, mai ales cei din clasa pregătitoare. Ghiozdanul s-a scumpit cu peste 8%, penarul cu 3%, cariocile cu 9,38%, plastilina cu 11% și creioanele cu 7,51%. Caietele pentru începători costă cu 8,31% mai mult, iar cele de 48 de file cu aproximativ 7%.
În plus, premierul Ilie Bolojan și ministrul Educației, Daniel David, le-au făcut dascălilor și elevilor cadouri otrăvite: au micșorat salariile profesorilor și le-au mărit norma didactică, iar elevilor le-au tăiat masa caldă și bursele. Totodată, TVA-ul la carte a fost majorat. Practic, școala românească seamănă astăzi cu cea descrisă de Spiru Haret la începutul secolului XX, într-una dintre inspecțiile sale. El remarca atunci lipsa de implicare a profesorilor și faptul că mulți considerau postul o sinecură.
Realitatea de astăzi este asemănătoare: copii apatici și dependenți de telefon, profesori debusolați și lipsiți de entuziasm, părinți împovărați de cheltuieli. Cu un cinism de grof și o aroganță de ciocoi, ministrul Educației face pe moralistul: „Le transmit părinților să îi ducă pe copii la școală. Esența unui profesor, fie sindicalist, fie nesindicalist, este să invite copilul în clasă. E o chestiune de morală”. Dar este moral ca profesorii să protesteze o lună întreagă, iar ministrul să plece în concediu și să îi ignore?
Profesorul nu este un cerșetor de bonuri de masă și câțiva firfirei în plus, ci o lumânare care se consumă pentru a lumina drumul altora. Fără lumina s, nu poți deveni nici șofer, nici inginer, nici medic, nici academician, cel mult un politician de tip Zăroni, așa cum îl ironiza Păstorel Teodoreanu. Astăzi, cu tristețe, constatăm din nou adevărul spus de Spiru Haret: „Cum arată astăzi școala, va arăta mâine țara”!