O vedetă din România, în căutarea Daciei tatălui său: O poveste emoționantă care durează de 11 ani
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2025/05/dana-rogoz-colaj.jpg)
La 11 ani de la moartea tatălui său, actrița Dana Rogoz a împărtășit o poveste emoționantă și plină de sensibilitate care a atins sufletul a mii de români: familia ei încă nu a reușit să găsească Dacia 1310 albastră care i-a aparținut tatălui său.
Dana Rogoz caută Dacia tatălui său
Într-o postare sinceră și profundă pe rețelele de socializare, vedeta a povestit cum, în ciuda lucidității impresionante de care a dat dovadă părintele ei în ultimele momente de viață, un detaliu a fost uitat: locul unde își lăsase mașina.
„A fost foarte lucid până în ultimul moment. Și-a luat la revedere de la fiecare dintre noi, copiii lui. Ne-a spus ce îşi doreşte pentru noi, cum să ne organizăm după moartea lui, unde vrea să fie înmormântat, ce să scriem pe cruce… tot. Dar a uitat să ne spună unde și-a parcat maşina”, a scris Dana Rogoz.
Este vorba despre o Dacie 1310 albastră, cu numărul de înmatriculare B 28 NSR, care pare să fi dispărut fără urmă.
De atunci, Dana și frații săi au căutat mașina în zadar – în jurul blocului bunicii, în cartier, chiar și la Poliție, sperând să afle dacă a fost implicată în vreun incident sau surprinsă în trafic.
Răspunsul autorităților a fost întotdeauna același: nimic. Cu toate acestea, familia continuă să plătească taxele pentru autoturism, un gest pe care Dana îl numește o formă de „pomană simbolică”.
„Parcă faptul că maşina aceasta nu mai există și totuși există pe undeva, cumva, devine un simbol al relației noastre cu tata”, a scris ea.
Vedeta își amintește cu nostalgie de vacanțele în care se înghesuiau în Dacie, alături de părinți, spre litoral – amintiri care prind viață prin simpla evocare a mirosului de tapițerie veche și motor încins.
Mesajul actriței a emoționat profund comunitatea online și a devenit viral în doar câteva ore. Printre cei care au reacționat se numără și scriitoarea Lia Bugnar, care a fost martora acestei povești spuse de Dana în cadrul TIFF.
„Râdeam și lăcrimam simultan”, a mărturisit ea, adăugând că astfel de povești merită să fie transformate într-o carte sau chiar într-un film.