Oana Gheorghiu a fost numită de Ilie Bolojan la conducerea instituției care acreditează spitalele din România

Despre Ilie Bolojan – numai de bine! O numire care inspiră încredere. Mișcarea a stârnit aplauze în rândul societății civile. Președintele interimar Ilie Bolojan a numit-o pe Oana Gheorghiu, co-fondatoare a Asociației „Dăruiește Viață”, în Colegiul director al Autorității Naționale de Management al Calității în Sănătate (ANMCS). Această instituție este responsabilă cu acreditarea spitalelor din România, un domeniu în care Gheorghiu are o experiență vastă, datorită proiectelor de modernizare și construire de unități medicale derulate prin asociația sa.

Cine este Oana Gheorghiu?

Oana Gheorghiu este o figură emblematică în lupta pentru îmbunătățirea sistemului medical românesc. Alături de Carmen Uscatu, a fondat Asociația „Dăruiește Viață”, care a reușit să mobilizeze peste 350.000 de oameni și 1.500 de companii pentru a construi primul spital de oncologie și radioterapie pediatrică de stat din România, exclusiv din donații . Proiectele sale au determinat modificări legislative și au introdus standarde noi în infrastructura medicală.

Parteneriatul dintre stat și societatea civilă

În declarația sa de după numire, Gheorghiu a subliniat importanța colaborării între stat și societatea civilă:

„Îmi asum acest rol cu seriozitate, echilibru și respect față de mandatul conferit, dar și cu convingerea că parteneriatul dintre stat și societatea civilă este esențial pentru construirea unui sistem medical funcțional, centrat pe pacient și bazat pe calitate.”

Ilie Bolojan – un lider care promovează meritocrația

Ilie Bolojan, cunoscut pentru eficiența și pragmatismul său în administrație, a demonstrat prin această numire că meritocrația poate fi un principiu de guvernare. Aducerea unei persoane cu experiență reală în domeniul sănătății în conducerea ANMCS este un pas important către un sistem medical mai performant și mai transparent.

Adică… se poate!

Numirea Oanei Gheorghiu în conducerea ANMCS este mai mult decât o simplă decizie administrativă; este un semnal că România poate merge către un model de guvernare în care competența și implicarea civică sunt recunoscute și valorificate. Este o dovadă că, atunci când statul și societatea civilă colaborează, se pot realiza schimbări semnificative în beneficiul cetățenilor.

Absența care doare: Ilie Bolojan, președintele pe care nu-l vom avea

În toată această gălăgie de candidați, promisiuni suflate în tinichea și sloganuri reciclate, lipsește un om. Unul singur. Și tocmai acela care ar fi avut stofă de Președinte. Ilie Bolojan, administratorul sobru care face din tăcere eficiență și din decizie reformă, nu e în cursă. Nu a vrut. Nu a putut să-și încalce promisiunea făcută poporului român. Sau, poate, doar a refuzat să se joace de-a impostura, sub presiuni de partide hrăpărețe.

Și e mare păcat. Pentru că într-o Românie în care Președinția a ajuns să fie tratată ca premiu de consolare pentru ratați carismatici sau aventurieri ideologici, Bolojan este dovada vie că se poate conduce fără să te dai în spectacol. Că se poate construi — la propriu — fără să îți construiești mituri în jur. Că seriozitatea nu trebuie să fie plictiseală, ci garanție.

Absența lui Bolojan de pe buletinul de vot e tăcerea care urlă în mijlocul campaniei. E gura de aer curat pe care n-o vom inspira. Și e, poate, cea mai sinceră dovadă că România nu are încă reflexul meritocrației în componența actului electoral.