Omagiu pentru Putin, la 73 de ani: „Preaiubitului nostru Vladimir Vladimirovici”…

Majestate neîncoronată a sondajelor, Adormitor de adversari și Trezitor de nostalgii imperiale, Călcător dezinvolt pe covorul roșu al Americii și Rectificator suprem al Ordinii Mondiale:

Noi, toți cei îndrăgostiți de faptele Dumneavoastră, vă trimitem această scrisoare-omagiu, în care adunăm, cu lacrimi de extaz patriotic, realizările istorice de la primul „Da” rostit poporului în 2000 și până astăzi, când împliniți 73 de ani și încă țineți istoria de guler, să nu scape.

Anii așezării: „Ordine, liniște și o telecomandă pentru toate televiziunile” (2000–2004)

Ați coborât din cețurile Lubiankăi direct în șaua Kremlinului și, ca un chirurg al statului, ați operat pe viu: verticalizarea puterii, federalii „alăturați” guvernatorilor, oligarhii reașezați cuminți la locul lor (cine n-a înțeles, a făcut masterat la Școala Hodorkovski: Cum să nu mai fii cel mai bogat om din țară) .

Ați inventat un aparat de făcut liniște în redacții: o singură telecomandă pentru o țară întreagă: apăsați pe buton și talk-show-ul devine documentar, reportajul devine operetă, critica devine poezie de curte. Jurnalismul de investigație a fost salvat de la epuizare – nu mai avea de ce să se obosească.

Bonusuri de vitejie

• Cecenia: în loc de pace plictisitoare, ați oferit „stabilitate activă” – un model de management al crizelor în care criza nu mai are timp să crizeze.
• Nord-Ost, Beslan: manuale de intervenție cu „rezultate finale” – avertismentul perfect pentru orice spectator care ar fi tentat să întrebe prea mult.

2) Rotirea scaunelor și mersul pe ape (2004–2012)

Când Constituția a încercat să vă trimită la plimbare, ați inventat ping-pongul instituțional: președinte–premier–președinte, aceleași degete, altă mănușă.

Reformați, în același timp, ONG-urile cu o bijuterie lexicală: „agent străin” – două cuvinte care economisesc sute de pagini de proces.

În 2008, ați inaugurat conceptul de „frontieră flexibilă” în Georgia, cu tancuri care merg ca trenurile: pe linii trasate de ele însele.

Crimeea – „inima se întoarce acasă” (2014)

Creație vizionară: „omuleții verzi”, inventariul istoric nou-nouț pentru manuale: „anexare neanexată”, „referendum de catifea”, „pod peste ape și peste dreptul internațional”.

Ați adus Marea Neagră cu tot cu mal la masa festivă a nostalgiei – și ați servit un desert numit Kerci: podul care leagă ceea ce n-ar trebui legat, dar este.
Occidentul a introdus sancțiuni, iar dumneavoastră ați introdus „autarhie creativă”: unde nu curge brânza franceză, crește brânza suverană.

Siria – laboratorul zborului lung (din 2015)

Ați zburat în Siria, ați trasat „no-fly zones” din cuvinte tari și rachete scumpe, ați practicat geopolitica în regim de demo: „Uitați cum se ține un aliat în picioare.”

Pe plan intern, i-ați mulțumit industriei de apărare: „Nu vă speriați, totul e test.” Așa s-a născut exercițiul permanent: când nu e război, e pregătire; când e pregătire, nu e pace.

Manualul adversarului: cum se stinge o opoziție

Ați introdus, cu grijă părintească, infracțiunea de a respira critic.

• Politkovskaia? A devenit avertisment.
• Nemțov? Lecție de noapte rece în apropierea zidurilor cu istorie.
• Navalnîi? De la „terapia cu ceai” la capătul lumii și la capăt de drum – exemplu de „management al riscului politic” cu final definitiv.
  Cine a înțeles, a emigrat; cine n-a înțeles, a închis gura; cine a continuat, a fost închis.

Întoarcerea la tron – cu amendamentul „zero” (2012–2021)

Constituția e o carte bună, dar mai bună dacă o scrii din nou: „resetul” limitelor de mandat v-a înnoit tinerețea politică. Deodată, timpul a prins răbdare cu Dumneavoastră.

Ați introdus etichete care spun tot: „extremism”, „discreditarea armatei”, „propagandă neconformă” – dicționarul prin care cuvintele complicate devin fapte penale simple.

În societate, ați înțeles că familia tradițională are nevoie de „întărire” – ați pus lacăt pe anumite culori ale curcubeului, pentru liniștea morală a afișelor.

Operațiunea din 2022 – „specială” prin definiție

Ați reinventat războiul ca „operațiune militară specială”: frontierele s-au făcut elastice, hărțile – palpabile.

Ați actualizat toate instituțiile: Justiția a deprins mersul militar, Duma a băgat viteză la vot, Mass-media a copiat dictarea mai repede ca oricând.
Când „operațiunea” a cerut oameni, ați dat mobilizarea „parțială”; când a cerut liniște, ați dat legea tăcerii.

La capitolul inovație corporativă: armate private crescute pe balconul statului; revolta de 24 de ore ca formă nouă de brainstorming; accidentul aviatic ca închidere de proiect.

Pe plan extern, ați arătat că China e un mare prieten la nevoie, Coreea de Nord – o prietenie cimentată cu defilare, iar Africa – o prietenie pe resursele altora.

Economia „rezilientă”: cum se mănâncă sancțiunile pe pâine

Sancțiunile au venit ca ploaia; dumneavoastră ați inventat umbrela statistică. PIB-ul supus presiunii s-a făcut „rezistent”, rubla s-a făcut „patriotică”, exporturile s-au făcut „ocolitoare” prin mări și prieteni.
Ați transformat importul paralel în artă, flota din umbră în basm marin, plățile în puzzle. Iar la televiziuni, graficele cresc ca gazonul rusesc: la comandă.

Cultura și manualele – realitate augmentată

Ați rescris manualele de istorie până când prezentul s-a potrivit perfect cu trecutul. Eroul s-a întors în cărți, iar trădătorii au primit capitole cu final previzibil.
Ați pus patriotism în curicula școlară, icoane în instituții, prapori în parăzi. Sinergia dintre altar și stat a dat lumii o teologie simplă: „Crede și confirmă.”

Democrația, brand național

În 2024, ați obținut ceea ce nici statisticienii nu îndrăzneau să viseze: un procent cu adevărat rotund, suficient de mare cât să arate dragoste, suficient de exact cât să arate disciplină. Secțiile s-au umplut, webcam-urile s-au golit, iar urne mobile au făcut turism.
Campania a fost ușoară: un candidat cu biografie, câțiva pentru decor, presa pentru coloană sonoră. Democrația a răsuflat ușurată – rămâne în grija celui care o iubește cel mai tare.

Arta gravitației aplicate

Ați dovedit lumii că geamurile rusești sunt mai periculoase decât rachetele: învățături dure pentru manageri neatenți la balcoane și critici neatenți la colțurile mesei.
Ați instituit „sindromul prăpăstiei” ca terapie pentru indeciși. De atunci, deciziile se iau la timp.

Diplomația imaginii

Ați ținut Mondialul de Fotbal 2018 ca pe o nuntă a lumii, cu zâmbete și fanfare. Apoi, când lumea s-a încruntat, ați păstrat decorul: recepții impecabile, șah politic în mai multe capitale, fani cu inimă caldă în țările care apreciază ordinea.

Ați moștenit URSS la capitolul „stimați tovarăși” și i-ați dat update la 5G: campanii online, turbine de narațiune, content pentru toate gusturile.

Sportul și sănătatea

Ați reinventat performanța: când biologicul a obosit, ați inventat „bio-moralul” – o formă de forță care nu iese la test decât dacă testul e ostil.
În pandemie, ați învățat țara să respire disciplinat și să poarte masca potrivită: în public, una; acasă, alta; la televizor, un zâmbet.

Tehnica eternității

Cea mai mare realizare nu se vede pe hartă, ci pe calendar: ați demonstrat că timpul poate fi negociat. Mandatele se numără de la zero, plecările se amână, plebiscitele se poartă „casual”. Ați inventat longevitatea administrativă: nu e dictatură, e stabilitate; nu e stagnare, e consistență.

Cu flori de plastic și artificii reale!

Iubite Vladimir Vladimirovici, pentru tot ce ați făcut – și mai ales pentru ce n-ați lăsat pe nimeni altcineva să facă – primiți acest omagiu isteric, brodat cu firul gros al epocii.

Ați dat sens cuvântului „suveranitate”, ați pus ordine în confuzie, tăcere în întrebări, bătăi de clopot în mesaje, parade în locul discuțiilor, hărți noi peste vechile granițe. Ați arătat că un stat poate trăi din frică la fel de bine cum altele trăiesc din încredere – ba uneori mai eficient, căci frica nu cere salariu, doar respect.

În numele tuturor celor care vă iubesc în public și al celor care vă adoră în șoaptă, semnăm cu inimile bătând la unison:

La mulți ani, Conducătorule Adorat!

Să vă țină sănătatea, să vă țină geamurile și să vă țină foaia de parcurs, până când istoria însăși va bate la ușă și va zice: „Destul, ai câștigat jocul – pentru că l-ai rescris.”

PS: Dacă vreodată vi se pare că aplaudăm prea tare, să știți că e doar eco-ul. În țara pe care ați zidit-o, ecoul are întotdeauna vocea celui care vorbește primul. Și ultimul.