OMV în România: Profituri record pe cârca lui Bator, calul Fefeleagăi

Între 2008 și 2023, profiturile OMV in Romania s-au dublat, desi s-a redus producția de hidrocarburi cu peste 40% si a fost concediata aproape 80% din forța de muncă.

Cifrele de bilanț:

• Producția totală de hidrocarburi a scăzut cu peste 40% în 15 ani: de la 71,08 mil. bep în 2008, la doar 41,37 mil. bep în 2023;
• Numărul angajaților s-a prăbușit de la 35.588 (2008) la 7.700 (2023) – o reducere de aproape 80%;
• Veniturile de exploatare s-au dublat, urcând de la 17,4 miliarde euro (2008) la 39,4 miliarde euro (2023);
• Gradul de utilizare a rafinăriilor a rămas stabil, iar vânzările de produse rafinate au scăzut ușor – de la 6,49 mil. tone (2008) la 5,45 mil. tone (2023).

Cum? Un mic joc de presiune și grade. Mă refer la exemple precum motorina la transfer, la temperaturi înalte. Adică, fără metaforizări inutile: zero investiții reale în capacitate industrială, multiplicatori economici sau obligații semnificative – totul cu o infrastructură critică la dispoziție și o legislație prăfuită din care a scos randamente precum Vodă din lobodă. …Nu aveau sparanghel la Lidl. Era o săptămână proastă.

Greșeala e însă una structurală. OMV a operat într-un sistem care i-a oferit tot ce și-a dorit vreodată: contracte asimetrice, redevențe naive, cataractă la reglementare și o clasă politică ce a confundat „investiția” cu lipsa de conflict (a avut traume în copilărie și rămăsese rafinăria aia mică, brunetă, cu un sughiț). Hac. Hac. Daaaa. S-a speriat și o bancă de la sughițul ăsta. Eee… Amintiri! Noroc că s-a tratat. Rafinăria, zic.

09:58, 28.07.2025 • Dezvăluiri

Tupeul incredibil al președintelui Austriei: „OMV nu mai este mulţumit doar cu exploatarea gazului şi a petrolului, ci doreşte şi energia din fotovoltaice”

Cum? Păi s-a extras o bucată Românie din o bucată rafinărie. Noi doar am dat din cap că „da” și am zis „ia-le tu, dar stai cu mine”.

Ceea ce se vede azi în bilanțul OMV e eșecul unei țări care a refuzat să-și exercite suveranitatea economică în cel mai elementar mod: contracte cu sens, criterii de performanță, fiscalitate conectată la obraz și realitate. România n-a făcut nici una din cele trei. A livrat și a sperat la… recunoștință.

Numai că OMV nu va investi niciodată acolo unde poate extrage

Sună fix precum referința colectivisto-britanică, cu vaca și laptele. A crede că o companie listată va construi strategii de dezvoltare pentru statul-gazdă e o formă de infantilism politic. Un fel de reținere la sursă a laptelui în copilărie.

Rolul ei (al companiei!) e să extragă valoare pentru acționari. Ceea ce au și făcut. Cine e prost pregătit, pierde. Cine nu regândește mecanismele de capturare a valorii, dispare din ecuație.

România, în această poveste, e spațiu de optimizare. Și apropo… Fefeleagă bătrână de mergi cu calul chior și azi…

Nu există economie suverană fără control strategic asupra resurselor. Și nu există parteneriat cu o companie care optimizează fiscal profituri în timp ce închide robinetele de producție.