Operațiunea Kurganov: cum a încercat Rusia să infiltreze cercul intim al lui Elon Musk – și ce a descoperit un agent FBI devenit „trădător” al sistemului

Un fost agent FBI specializat în contrainformații rusești a încercat să-l avertizeze pe Elon Musk că este ținta unei operațiuni discrete de influență orchestrat de Kremlin. A eșuat. Acum, Johnathan Buma este urmărit penal, stigmatizat, dar și o piesă-cheie într-un puzzle care amestecă miliarde, spionaj, Silicon Valley, Trump, Putin și haosul administrativ al Americii post-2024.

Ce face un agent FBI când sistemul îl ignoră?

Johnathan Buma, 48 de ani, fost agent special FBI, a fost arestat în martie 2025 pe aeroportul JFK din New York. Acuzația: divulgarea de informații confidențiale. Circumstanțele: tulburi. Povestea: devastatoare.

Într-un interviu acordat presei europene și The Guardian, Buma a declarat că în 2022 a încercat să obțină o audiență directă cu Elon Musk pentru a-l avertiza că este ținta unei operațiuni de influență rusească. Scopul: infiltrarea cercului apropiat al miliardarului și, eventual, accesul la informații sensibile legate de SpaceX, guvernul american sau infrastructuri critice.

Musk, spune Buma, nu era anchetat și nu era bănuit de colaborare, dar era vulnerabil. În jurul său apăruseră figuri suspecte. Una dintre ele: Igor Kurganov, un fost jucător profesionist de poker, născut în Rusia, devenit aproape peste noapte consilier al lui Musk în materie de filantropie. Un „newcomer” care dormea în casa lui Musk, avea acces direct la deciziile privind distribuirea a sute de milioane de dolari și, potrivit Wall Street Journal, se bucura de un nivel inexplicabil de influență.

Un avertisment ignorat. O infiltrație aproape reușită

Jared Birchall, managerul averii lui Musk și omul care controlează fluxurile financiare ale miliardarului, a fost primul care a ridicat un semnal de alarmă. În mai 2022, i-a cerut lui Musk să-l îndepărteze pe Kurganov din funcția de consilier al fundației private. Musk a acceptat. Dar semnele de întrebare au rămas.

Wall Street Journal scria la acea vreme că un agent FBI începuse deja o anchetă preliminară privindu-l pe Kurganov, ca parte din misiunea de identificare a tentativelor de influență străină în companii americane. Azi știm că acel agent era Johnathan Buma. Iar ceea ce a văzut – sau a crezut că vede – l-a determinat să încalce protocolul. A încercat să treacă peste șefii săi și să alerteze direct ținta: Musk.

A fost refuzat. Nu i s-a permis. I s-a transmis că nu e cazul.

Și totuși, ce căuta Kurganov în preajma celui mai influent om de pe planetă?

Kurganov nu are un trecut verificabil ca agent rus. Nu există dovezi că ar fi colaborat cu Kremlinul. Nu a fost pus sub acuzare. Dar nu era nici un simplu consilier de binefacere. Născut în Rusia, Kurganov a fost jucător de poker, a migrat în cercuri selecte ale tech-ului occidental, și, printr-o combinație de carismă, relații și fler, a ajuns în casa lui Musk în pandemie.

În acel mediu închis, când Musk părea să caute un scop mai mare decât simpla afacere, Kurganov a apărut cu idei despre „cum poate fi salvată lumea prin generozitate strategică”. Musk era vulnerabil: divorțuri, presiune publică, izolare, și o adâncă dorință de recunoaștere ca binefăcător. Kurganov s-a poziționat perfect. Până când Birchall a spus „Stop”.

Dar poate era prea târziu.

Ce a spus Buma? Ce n-a spus FBI?

Buma, fost specialist în contrainformații rusești, cititor de limba rusă antrenat de FBI, susține că a identificat „semne clare de plasare” a unor persoane în jurul lui Musk. Nu doar Kurganov, ci o rețea de apropiați care, fără să trezească suspiciuni, urmăreau exact modelul infiltrațiilor GRU sau FSB. Nu cu arme. Cu seducție, idei, acces.

În paralel, Buma mai era implicat în două dosare incomode pentru administrația americană: ancheta privind Hunter Biden (care avea legături cu compania Burisma din Ucraina) și ancheta – ulterior abandonată – privind Rudy Giuliani și posibila sa implicare în lobby-uri ilegale pro-ruse.

Pe măsură ce Buma raporta lucruri incomode, dosarele s-au închis. Colegii l-au marginalizat. A fost trecut pe linie moartă. Și apoi, a început să scrie. Un draft de carte. Mai multe emailuri. Le-a trimis unor asociați. FBI-ul a aflat. Și l-a arestat.

2024–2025: anii în care totul s-a accelerat

După victoria lui Donald Trump în alegerile din 2024, Musk a devenit liderul neoficial al reformei administrației publice, în fruntea unei entități paralele numite Doge – „department of government efficiency”. Sub acest paravan s-au concediat mii de angajați federali, s-au închis direcții întregi și s-au creat noi canale de decizie netransparente.

În aprilie 2025, un alt avertizor de integritate, Daniel Berulis, IT-ist la National Labor Relations Board, a alertat presa că date sensibile ale agenției au fost accesate de ingineri din Doge, iar apoi s-au înregistrat „accesări suspecte” din Rusia. 11 experți independenți au confirmat povestea. NLRB a negat. Berulis a fost marginalizat.

În acest climat, Buma – deja în concediu medical cu PTSD – a fost reținut de FBI la aeroportul JFK, în drum spre o întâlnire cu editorul de la HarperCollins. A fost eliberat a doua zi, cu interdicții stricte și o acuzație de grad minor. I s-a spus că a dezvăluit identitatea unui informator. El susține că FBI-ul se răzbună. Și că informatorul ar fi fost deja cunoscut: Peter Thiel, miliardarul care l-a susținut pe Trump și care ar fi colaborat cu FBI-ul în 2021.

Musk și Putin – o relație cu ecouri geopolitice

În octombrie 2024, Wall Street Journal a publicat o informație tulburătoare: Elon Musk era în contact constant cu Vladimir Putin din 2022. Subiectele: geopolitică, tehnologie, afaceri.

Faptul că un om cu acces la secretele Pentagonului (prin SpaceX și Starlink) are convorbiri personale cu președintele unei țări aflate în război cu aliații SUA a fost considerat un risc major de securitate națională. Musk a răspuns pe X cu ironii: „Trump n-a fost Hitler? Hai să încercăm cu Elon agent rus…”

Dar contextul era serios. Într-o Americă în care administrația federală este tot mai opacă, în care structurile de control sunt puricate și decapitate, în care instituțiile sunt bruiate de „reformatori” fără scrupule, un singur om – Musk – are acces la date, la oameni, la infrastructură. Și la Rusia.

Buma – martir sau manipulator?

Cazul Buma rămâne controversat. FBI susține că a încălcat protocolul, că a divulgat informații. El spune că a fost marginalizat pentru că a văzut ce nu trebuia. E între două lumi: cea a spionajului încrâncenat și cea a conștiinței care nu mai poate tăcea.

Cert e că povestea lui nu e singulară. Din ce în ce mai mulți oameni din sistemul american spun că „ceva s-a rupt” după 2020. Că ideea de securitate națională a fost deturnată de interese, rețele, puteri neoficiale. Că dacă Musk ar fi fost chiar ținta unei infiltrări rusești, nimeni n-ar fi făcut nimic. Și că oamenii ca Buma sunt ușor de redus la tăcere.

România, lecția de citit printre rânduri

Povestea lui Buma nu e doar despre America. E și despre România. Și noi avem „Kurganovi” deghizați în salvatori. Și noi avem oameni care spun adevăruri incomode și sunt tratați ca nebuni sau trădători. Și noi avem instituții care preferă să tacă, în loc să pună reflectorul pe infiltrări, pe manipulări, pe relațiile subtile cu Estul.

Să nu ne amăgim: Kremlinul nu mai vine cu tancul. Vine cu omul de PR, cu investitorul carismatic, cu influencerul blajin. Vine cu emoție, storytelling și soft power. Și, uneori, cu câte un fost jucător de poker care doarme în casa celui mai puternic om de pe planetă.

Rusia e într-un asalt global fără precedent

Johnathan Buma nu e un erou. Dar ceea ce a semnalat – și modul în care a fost tratat – ridică întrebări esențiale despre starea actuală a democrațiilor occidentale. Când avertismentele despre infiltrare sunt ignorate, când informatorii devin infractori, iar mogulii globali dezvoltă prietenii intime cu dictatori, nu mai e vorba de scandaluri izolate. E vorba de fragilizarea ordinii mondiale.

Și într-o lume tot mai opacă, poate că vocile nebunilor care strigă adevăruri parțiale sunt singurele care ne mai pot trezi. Sau cel puțin, ne pot pune o întrebare: cine ne influențează pe noi – și pe cine influențăm noi, fără să știm?