Ordinea firească a sărbătorilor la români

8 mai: ziua când tot Occidentul serbează încheierea celui de-al doilea război mondial în Europa. Ani de-a rândul, noi ne-am dus după modelul sovietic, cu 9 mai.

9 mai: ziua Schumann! Dar cine e Schumann ăsta și ce vrea el de la noi? ar fi o întrebare pe buzele multora. Să spunem că e una dintre cele două zile ale Europei, adică a UE, cealaltă fiind 5 mai, ziua Consiliului Europei.

10 mai: Este ziua când s-a urcat pe tron domnitorul Carol I (1866). Este ziua când s-a proclamat independența României față de Înalta Poartă (1877). Independența se proclamă de către șeful statului, domnitorul, nu de către ministrul de Externe, în speță Mihail Kogălniceanu… Și este ziua când România devine Regat (1881). Domnitorul Carol este încoronat rege!

În concluzie, 8 și 9 mai simbolizează apartenența noastră la o comunitate de valori, în timp ce 10 mai înseamnă identitate și stabilitate pentru un stat creat la 24 ianuarie 1859, regalitate și independență, adică certitudine. Nu există o zi mai mare pentru români decât 10 mai.

Să explic în câteva cuvinte momentul 9-10 mai 1877. În ziua de 9 mai 1877 a fost forfotă mare în Parlament. Opoziția a făcut atunci o interpelare guvernului Brătianu legată de cât de pregătita e armata română pentru „răsbel” (cel cu Imperiul Otoman). A venit la pupitru Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe, și a expus următoarea frază, de care s-au legat mai apoi toți comuniștii și antiregaliștii: „Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”. Adunarea Deputaților a luat act „că ruperea legăturilor noastre cu Poarta şi independenţa absolută a României au primit consacrarea lor oficială”. La fel și Senatul… A doua zi, pe 10 mai, moțiunea a ajuns la domnitorul Carol, și prin semnătura acestuia a căpătat putere de lege. Adică pe 10 mai, exact ziua dinastiei. Ca să nu se asocieze 10 mai 1866, când Carol a venit în țară, cu 10 mai 1877, comuniștii și antiregaliștii au mutat Ziua Independenței pe 9 mai!