Ordonanța-fantomă: planul Guvernului de a plafona profiturile, retras după ce a stârnit panica în piață

Ministerul Energiei a postat și ulterior retras un proiect de ordonanță de urgență privind re-reglementarea pieței de energie. Proiectul prevedea limitarea adaosului comercial al furnizorilor, în contextul creșterii prețurilor. Măsura poate duce la creșterea costurilor pe termen mediu și lung.

Prețul energiei nu se formează la furnizor

Prețul energiei electrice nu este determinat de deciziile comerciale ale furnizorilor, ci de raportul dintre cererea consumatorilor și oferta disponibilă în producție. Furnizorii aplică adaosuri comerciale și taxe, însă acestea reprezintă doar o parte minoră din costul final. În perioada în care cererea depășește oferta – de exemplu în orele de vârf sau în zilele cu producție redusă din surse regenerabile – prețul crește semnificativ indiferent de adaosul furnizorilor.

România se află de ani buni într-un deficit de producție, mai ales în perioadele în care energia verde nu poate acoperi consumul total. Parcurile eoliene și fotovoltaice, care sunt cele mai ieftine surse din mixul energetic, produc în funcție de condițiile meteo, iar lipsa de predictibilitate în aceste momente generează tensiuni pe piață. În context regional, războiul din Ucraina și ieșirea temporară din funcțiune a unor capacități de producție din state vecine au amplificat aceste dezechilibre.

Orice încercare de a limita adaosul comercial al furnizorilor nu reduce prețul de bază al energiei, deoarece energia disponibilă rămâne limitată. Singura metodă eficientă pentru scăderea prețului pe termen mediu și lung este creșterea capacității de producție, prin:

• centrale tradiționale și moderne, inclusiv pe gaze și cărbune,
• parcuri eoliene și solare suplimentare,
• sisteme de stocare a energiei (baterii mari sau hidrocentrale de tip „pumped storage”),
• dezvoltarea rețelelor de transport și distribuție pentru a gestiona fluxurile între regiuni și a evita blocajele.

Trei actori pe piața energiei

Piața energiei din România poate fi împărțită în trei actori principali, fiecare cu rol clar și impact asupra prețului și disponibilității energiei.

Primul este statul. Acesta deține centralele mari, reglementează piața și colectează taxe din prețul energiei. În ultimii ani, statul nu a finalizat proiectele majore de producție. Centralele Iernut, hidrocentralele începute în perioada comunistă, reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă și proiectele Tarnita sau CEO-Isalnița rămân nefinalizate din cauza blocajelor birocratice, politizării și întârzierilor în autorizații. În același timp, statul continuă să colecteze venituri din prețurile mari și să indice responsabilitatea către alți actori.

Al doilea actor este mediul privat. Companiile construiesc parcuri eoliene și solare, centrale de energie și infrastructură de stocare. Investițiile private depind de predictibilitatea legislativă și de condițiile pieței. Modificările bruște în reglementări, cum ar fi proiectul recent de limitare a adaosului comercial, pot determina amânarea sau retragerea investițiilor. Aceasta reduce viitoarea capacitate de producție și afectează echilibrul pieței.

Al treilea actor sunt gospodăriile și IMM-uri care produc energie, în principal prin panouri fotovoltaice instalate pe acoperișuri sau în micro-parcuri, adică prosumatorii. Aceștia au pus în funcțiune până în prezent peste 3 GW de capacitate, echivalentul a câteva mari centrale clasice. Prosumatorii au devenit un factor stabilizator pentru piață, dar impactul lor este limitat de infrastructura de stocare și de capacitatea de a exporta surplusul.

Impactul re-reglementării

Măsurile de limitare a adaosului comercial nu reduc cauza structurală a prețului: deficitul de producție. În schimb, ele pot afecta mediul privat, descurajând investițiile în centrale noi sau extinderea celor existente. Lipsa acestor noi capacități va menține prețurile ridicate și va accentua dependența de importuri.

”Măsura este eronată, ilogică, fără fundament real și fără șanse reale de a reduce structural prețul energiei pentru consumator. Din contră, aceasta va bulversa piața și, pe termen mediu și lung, va obține exact contrariul: creșterea prețului la energie. Motivul este simplu: oricâte ordonanțe ai emite pentru a limita adaosul comercial al furnizorilor, acest lucru nu va elimina cauza structurală a prețului crescut. Nu furnizorii fac prețul, ci raportul dintre cerere și ofertă în partea de producție, unde principalul actor este – culmea – statul, care profită de pe urma prețurilor mari”, susține Martin Moise, prim-vicepreședinte PATRES – Organizaţia Patronală a Producătorilor de Energie din Surse Regenerabile din România.

Intervențiile imprevizibile asupra pieței creează incertitudine: investitorii evaluează riscuri mai mari și pot amâna sau anula proiectele. Aceasta înseamnă că pe termen mediu și lung, re-reglementările pot avea efectul invers al celui intenționat: scumpirea energiei și reducerea securității energetice.

Soluții și direcții pentru echilibru

Analiza pieței sugerează patru direcții pentru stabilizarea prețurilor și creșterea capacității energetice, conform PATRES:

1. Creșterea capacităților de producție – implicarea mediului privat, a prosumatorilor și finalizarea proiectelor de stat. Capacitatea suplimentară reduce presiunea asupra prețului în perioadele de consum maxim.
2. Dezvoltarea infrastructurii de stocare și a rețelelor – pentru a distribui energia produsă în exces în momentele de vârf și pentru a evita pierderile.
3. Predictibilitate legislativă pe termen lung – investitorii trebuie să știe că regulile nu se schimbă peste noapte, pentru a putea planifica construcția și operarea centralelor.
4. Funcționarea pieței libere în condiții clare de reglementare – intervențiile punctuale care nu afectează oferta nu vor influența prețul. Stabilitatea regulilor permite investitorilor să ia decizii informate, iar consumatorilor să beneficieze de prețuri echilibrate.