Pace imposibilă: dronele rusești și iluziile diplomației europene

Cel mai amplu atac rusesc cu drone de la începutul războiului nu a mai fost doar o demonstrație de forță militară, ci un gest simbolic: sediul guvernului ucrainean a fost atins, iar acoperișul său a luat foc. Pentru Vladimir Putin, acest episod e o nouă testare a „limitelor” Occidentului. Pentru Kiev, e încă o dovadă că pacea nu se obține prin tratative sterile, ci prin rezistență armată și prin solidaritate concretă.

Atacul care a lovit chiar inima Kievului

Rusia neagă, desigur, că ar fi vizat clădirea guvernului, repetând vechiul refren: țintele au fost „doar” aerodromuri și facilități militare. Numai că, în logica cinică a Kremlinului, fiecare fragment de dronă căzut peste o clădire civilă e vina antiaerienei ucrainene. Adevărul devine relativ, iar agresorul se ascunde după o retorică obosită.

Zelenski: „nu mai vrem vorbe, ci fapte”

Președintele Volodimir Zelenski a reacționat cu fermitate: dacă Occidentul răspunde doar cu declarații, Putin va continua să escaladeze. Cererea e limpede: sancțiuni mai dure și ajutor militar suplimentar, în special rachete cu rază lungă de acțiune pentru a putea lovi fabricile de armament și infrastructura energetică a Rusiei.

Reuniunea de marți de la Londra, în „formatul Ramstein”, devine astfel un moment critic.

Ucraina așteaptă nu doar pachete simbolice, ci decizii care să schimbe dinamica războiului.

Europa pregătește al 19-lea pachet de sancțiuni

Comisia Europeană finalizează un nou pachet de sancțiuni, al 19-lea, care ar urma să fie anunțat vineri. În teorie, fiecare pachet adaugă presiune asupra economiei ruse. În practică, Rusia își menține cursul, găsind breșe și parteneri alternativi. Kremlinul a transmis clar: „Niciun fel de sancțiuni nu vor putea determina vreodată Rusia să-și schimbe poziția”.

Această declarație nu e doar propagandă, ci și avertisment: Moscova pariază pe faptul că oboseala Occidentului va apărea înainte ca sancțiunile să-și facă efectul.

Sprijin militar sau „pacea iluzorie”

Președintele Consiliului European, Antonio Costa, a spus răspicat în Finlanda: singura cale spre o pace durabilă e continuarea sprijinului pentru Ucraina și intensificarea presiunii asupra Rusiei. E o formulă care recunoaște realitatea: negocierile nu au sens atâta timp cât Putin se simte confortabil în logica forței.

Dar aici se află și marea fractură:

o parte din liderii europeni, presați de crize interne, ar vrea să închidă conflictul printr-un compromis rapid, chiar și în defavoarea Ucrainei. Iluzia „păcii imediate” devine astfel un pericol la fel de mare ca dronele rusești.

O pace imposibilă în termenii lui Putin

De fapt, ceea ce numim „pace” în vocabularul Kremlinului înseamnă capitulare: recunoașterea anexărilor, renunțarea Ucrainei la suveranitate, slăbirea NATO și un precedent mortal pentru ordinea internațională. De aceea, Zelenski insistă că adevărata pace nu poate fi decât una justă, negociată doar după ce Rusia înțelege că nu mai poate câștiga militar.

Orice alt scenariu ar fi un armistițiu precar, o pauză între două agresiuni, un nou episod din ciclul imperial al Moscovei.

Pacea ca orizont îndepărtat, războiul ca realitate

Atacul asupra guvernului de la Kiev arată limpede că Rusia nu caută pacea, ci supunerea. În fața acestei realități, Occidentul are de ales: fie continuă să sprijine Ucraina până când Putin e forțat să negocieze de pe poziții de slăbiciune, fie acceptă un compromis rușinos care va hrăni doar agresiunea viitoare.

Pacea rămâne obiectivul final, dar drumul până acolo nu trece prin iluzii diplomatice, ci prin solidaritate, sancțiuni eficiente și armament livrat la timp. O pace adevărată e imposibilă azi — dar poate fi construită mâine, dacă lumea liberă înțelege că fiecare dronă doborâtă deasupra Kievului e, de fapt, o investiție în propria securitate.