Pacienți operați de o asistentă care se prezenta drept medic. Cum a reuşit să scape basma curată
Ani la rând, într-un cabinet stomatologic din Focșani, pacienții au stat pe scaunul de tratament convinși că sunt îngrijiți de un medic. Au plătit extracții, coroane, lucrări protetice și intervenții invazive fără să bănuiască faptul că persoana care le făcea manoperele nu avea dreptul legal să practice medicina dentară. Abia după declanșarea unei anchete penale au aflat că „doamna doctor” era, în acte, asistent medical.
Dosarul penal 17307/231/2022 s-a încheiat definitiv în februarie 2026, după aproape patru ani de proceduri.
Asistentă în acte, stomatolog în practică
Instanțele au reținut că Iuliana Roxana B. era angajată oficial ca asistent medical. În realitate, potrivit probelor administrate, aceasta ar fi efectuat intervenții specifice exclusiv medicilor stomatologi, în perioada 2017-2021.
Nu a fost vorba despre simple manevre auxiliare. Din declarațiile pacienților și din documentele aflate la dosar rezultă că ar fi realizat tratamente invazive, lucrări protetice și intervenții complexe, într-un cabinet administrat de soțul ei.
Un detaliu esențial consemnat în motivarea instanței arată că inculpata fusese înmatriculată la Facultatea de Medicină Dentară, însă fusese exmatriculată după un an, pentru nepromovare. Ea nu figura în evidențele profesionale ale medicilor stomatologi. Cu toate acestea, în percepția pacienților, era „doamna doctor”.
Rolul administratorului
În același dosar a fost judecat și soțul femeii, Alin B., administratorul societății care gestiona cabinetul. Instanțele au reținut că acesta ar fi permis și facilitat desfășurarea activității, prezentând-o pe soția sa drept medic și atrăgând pacienți.
Judecătorii au vorbit despre o contribuție activă la menținerea aparenței de legalitate. Cabinetul funcționa formal, avea infrastructură și flux de pacienți. În acest cadru, spun instanțele, intervențiile s-au desfășurat fără ca persoana care le executa să dețină dreptul legal necesar.
Mărturiile pacienților
În proces s-au constituit părți civile trei pacienți: C.A., C.V. și A.I.C. Aceștia au relatat că intervențiile au fost realizate direct de inculpată, că au achitat sume de bani, uneori fără a primi documente fiscale, iar ulterior au fost nevoiți să apeleze la alți medici pentru a corecta lucrările.
Instanța a reținut că, deși infracțiunea este una de „pericol” din punct de vedere juridic, efectele asupra pacienților au fost reale: costuri suplimentare, intervenții repetate, dar și stresul generat de aflarea faptului că au fost tratați de o persoană neautorizată.
Nimeni nu a fost pedepsit
Curtea de Apel a arătat explicit că faptele există și sunt dovedite prin coroborarea probelor – declarații ale pacienților, recunoașteri, înscrisuri, interceptări telefonice și adrese oficiale. Instanța nu a exprimat dubii asupra fondului acuzațiilor.
Cu toate acestea, nimeni nu a fost condamnat penal.
Finalul a fost decis de intervenția prescripției. Din cauza modului în care au fost calculate termenele legale, în contextul modificărilor și interpretărilor generate de deciziile Curții Constituționale privind întreruperea prescripției, instanțele au constatat că termenul pentru aplicarea unei pedepse penale expirase înainte de pronunțarea definitivă.
Consecința juridică a fost că statul nu mai putea aplica o sancțiune penală, chiar dacă faptele erau dovedite. Judecătorii au precizat însă că intervenția prescripției împiedică aplicarea pedepsei, dar nu șterge realitatea faptelor reținute în dosar.
Despăgubiri pentru pacienți
Deși latura penală s-a închis prin prescripție, cea civilă a rămas activă. Instanțele au obligat inculpații la plata unor despăgubiri către pacienți.
Astfel, pentru A.I.C. s-a stabilit plata sumei de 12.000 de lei cu titlu de daune materiale, repartizată în proporție de 80% în sarcina inculpatei și 20% în sarcina soțului. Pentru C.V. și C.A. au fost acordate daune materiale și morale, inclusiv câte 8.000 de lei daune morale pentru fiecare, cu aceeași repartizare a culpei.
Instanța a motivat că ea a efectuat efectiv manoperele medicale, iar el a facilitat activitatea și a asigurat cadrul de încredere în care pacienții au fost convinși că beneficiază de servicii medicale legale.
Pe 20 februarie 2026, Curtea de Apel a respins apelurile formulate de cei doi soți și a menținut hotărârea primei instanțe. Decizia este definitivă.