„Pădurea de Molizi”, filmul lui Tudor Giurgiu despre Masacrul de la Fântâna Albă – proiecție specială la Galați

Masacrul de la Fântâna Albă, din aprilie 1941, în care 2.000 de români din Bucovina au fost uciși și aruncați în gropi comune de sovietici pentru că au încercat să treacă granița din teritoriile anexate de URSS în România, este subiectul filmului „Pădurea de Molizi”, al regizorului Tudor Giurgiu.  

Vineri are loc la Galați o proiecție specială, a celui mai nou film inspirat din istoria recentă a României, „Pădurea de Molizi”, realizat de Tudor Giurgiu. Este un film care aduce în actualitate momentul 1 aprilie 1941, când o comunitate românească din Bucovina a fost masacrată la Fântâna Albă de grănicerii ruși.

La proiecția specială vor participa regizorul Tudor Giurgiu și actorii Coca Bloos, Mircea Andreescu și Ionuț Caras, dar și alți membri ai echipei care a realizat filmul.

„Un secret îngropat sub o pădure. Un masacru șters din cărțile de istorie. 2000 de oameni care au vrut să fie liberi. Inspirat din tragedia reală de la Fântâna Albă din 1941, filmul dezvăluie povestea unei generații condamnate la tăcere și a unei iubiri frânte de deportări și exil”, se spune în sinopsisul filmului.

Un moment tragic din istoria noastră, acoperit de o tăcere apăsătoare

Filmul lui Tudor Giurgiu prezintă un moment tragic din istoria noastră, un „Katyń” al României, la fel de tragic ca și masacrul din Polonia, pus la cale tot de sovietici. Dacă Masacrul de la Katyń a fost anchetat începând din 1943, după descoperirea primei gropi comune, în legătură cu Masacrul de la Fântâna Albă a fost păstrată o tăcere apăsătoare chiar și după 1990.

Probabil că istoricii au scris despre această tragedie, dar majoritatea românilor nu știu nici astăzi de acest episod tragic. În bibliografia de pe wikipedia, o platformă dedicată informațiilor detaliate și precise, primele referințe la lucrări dedicate acestui masacru datează din 2003 – 2005.

Regizorul Tudor Giurgiu, care a realizat scenariul împreună cu Gabriel Gheorghe, a discutat cu supravețuitorii pe care i-a mai găsit în viață.

„Până la urmă, cum vorbim despre un astfel de eveniment istoric? Nici măcar istoricii nu s-au pus bine de acord, nici cei de la noi, nici cei din Ucraina, nu mai zic de sovietici și ruși. Se vehiculează cifre fără un fundament clar. Că sunt 2000 de morți, că sunt 20, câteva sute, nu e clar. Aici a fost cel mai greu să găsesc formula potrivită pentru a închega o poveste credibilă și emoționantă și pentru public, cum a fost și pentru mine la vremea când am aflat-o”, a declarat într-un interviu pentru europalibera.org regizorul Tudor Giurgiu.

Masacrul de la Fântâna Albă, în care sovieticii au ucis 2.000 de români. Peste gropile comune a fost plantată o pădure de molizi

După anexarea de către URSS a Basarabiei, Bucovinei de Nord și Ținutului Herței de căre URSS în iunie-iulie 1940, mulți români încercau să treacă granița în România.

În noiembrie 1940, peste o sută de români din localitatea Suceveni au încercat să treacă granița, noaptea, pe la Fântâna Albă. Au fost surprinși de patrulele sovietice care au tras, au fost împușcați cinci dintre membrii grupului, dar ceilalți au reușit să ajungă la Rădăuți. Ca represalii, autoritățile ruse au arestat și au deportat în Siberia toate rudele celor care au trecut granița.

A urmat o capcană pusă la cale de sovietici, prin intermediul NKVD-ului, pentru exterminarea celor care încă mai voiau să treacă granița în România.

La începutul anului 1941, NKVD a lansat prin satele din Bucovina de Nord zvonuri potrivit cărora sovieticii ar permite trecerea graniței în România. Ca urmare a acestui zvon, pe 1 aprilie 1941 un grup de peste 3.000 de săteni din localitățile de pe Valea Siretului s-au îndreptat către graniță, purtând în față un steag alb și icoane, prapuri și cruci din cetină.

La 3 km de granița română, grănicerii ruși i-au somat să se oprească, au refuzat să ia în seamă somația și sovieticii au tras cu mitralierele, secerându-i. Cei care au reușit să scape au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu săbiile.

După masacru, răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost îngropați, deși unii încă mai erau în viață, fiind doar răniți.

După masacru, sovieticii au ascuns urmele plantând peste zona celor cinci gropi comune o pădure de molizi.