Papa Leon al XIV-lea și Hollywood-ul: „Leo from Chicago” deschide platoul de filmare de la Vatican

Când aproximativ 40 de vedete de la Hollywood urcă treptele Vaticanului ca să stea de vorbă cu primul papă american din istorie, nu mai vorbim de un „eveniment cultural”, ci de o scenă globală. Cate Blanchett, Chris Pine, Viggo Mortensen, Spike Lee, Gus Van Sant, George Miller, Alison Brie, Dave Franco și alții vin weekendul acesta la Roma pentru o audiență specială cu papa Leon al XIV-lea, în cadrul evenimentului „World of Cinema”, parte din Anul Sfânt al Bisericii Catolice.

Un papă născut la Chicago, care își declară filmele preferate și cheamă Hollywood-ul la dialog despre valori umane – asta chiar cere un pic de atenție.

Hollywood urcă treptele Vaticanului

Vaticanul a anunțat că în acest weekend papa Leon al XIV-lea va primi circa 40 de actori și regizori de top: Cate Blanchett, Chris Pine, Adam Scott, Alison Brie, Dave Franco, Viggo Mortensen, dar și nume grele din regie, precum Spike Lee, George Miller, Gus Van Sant, Joanna Hogg, Julie Taymor.

Nu e doar o vizită protocolară, în decor solemn, cu poze frumoase și atât.

Întâlnirea este anunțată ca parte a unui efort programatic: papa „vrea să aprofundeze dialogul cu lumea cinematografiei, explorând posibilitățile pe care creativitatea artistică le oferă misiunii Bisericii și promovării valorilor umane”.

Pe românește:

Vaticanul a înțeles că, în secolul XXI, predica de duminică și enciclica nu mai ajung singure la generațiile crescute cu Netflix și TikTok. Dacă vrei să vorbești cu lumea, te întâlnești cu oamenii care modelează imaginarul global – scenariști, regizori, actori.

„Leo from Chicago”, papă cinefil cu gust pentru povești grele

Înainte de întâlnirea cu vedetele, papa Leon al XIV-lea și-a dezvăluit cele patru filme preferate. Lista spune mai multe despre el decât un interviu de o oră:

• „It’s a Wonderful Life” (1946) – clasicul lui Frank Capra despre un om la capătul puterilor care află, la propriu, cât de mult contează pentru ceilalți.
• „The Sound of Music” (1965) – poveste despre familie, curaj și libertate în fața unui regim totalitar.
• „Ordinary People” (1980) – dramă despre vinovăție, traumă și fragilitatea relațiilor de familie.
• „La vita è bella” (1997) – comedia amară a lui Roberto Benigni, în care un tată își protejează copilul de oroarea lagărului inventând un joc.

Nu sunt filme „cuminți” în sens de propagandă religioasă. Sunt povești despre oameni zdrobiți de viață, despre suferință, despre speranță care nu se vede, dar refuză să moară. Pentru un papă care vine din Chicago, oraș de imigranți, muncă grea și fracturi sociale, lista asta e aproape o autobiografie emoțională.

Nu avem un papă fan de blockbustere cu supereroi care salvează planeta, ci un papă interesat de eroul anonim, care încearcă să-și țină familia pe linia de plutire. Și exact asta vrea să discute cu Hollywood-ul: felul în care filmul poate vorbi despre demnitatea celui mic, despre compasiune și iertare, fără să devină sirop sau morală seacă.

Vaticanul descoperă soft power-ul cultural

Întâlnirea cu vedetele nu apare din neant. Predecesorul său, papa Francisc, a chemat la Vatican comici celebri, a susținut proiecte de film pentru tineri, a folosit documentarele ca vehicul de mesaj. Papa Leon al XIV-lea continuă linia, dar o duce într-o zonă și mai sensibilă: lumea starurilor.

De ce contează asta? Pentru că:

• Hollywood-ul, cu toate derapajele lui, rămâne cel mai puternic motor de narațiuni globale.
• Biserica, cu toate scandalurile ei, rămâne una dintre cele mai mari comunități organizate de pe planetă.
• Între cele două a existat mereu o relație de love/hate: ba filme hagiografice, ba critici tăioase, ba scandaluri de imagine.

Leon al XIV-lea pare să spună:

”Gata cu pozițiile de pe baricade. Hai să vorbim, să vedem cum se poate spune adevărul despre om – căzut, fragil, dar capabil de dragoste – într-un limbaj care chiar ajunge la public.”

În logica lui, nu poți să te plângi că tinerii nu mai calcă în biserică dacă nu ai curaj să intri tu în spațiul lor simbolic. Iar spațiul ăsta, azi, înseamnă și cinema, și platforme de streaming, și festivaluri.

Între evanghelie și red carpet

Desigur, toată povestea vine la pachet cu o doză serioasă de ambiguitate.

Pe de o parte, e autentică intenția de dialog: un papă care vorbește despre salarii obscene ale CEO-ilor, despre inegalitate și demnitatea celor de jos nu pare omul care să se lase vrăjit foarte ușor de strălucirea covorului roșu.

Pe de altă parte, Hollywood-ul nu vine la Vatican de dragul rugăciunii. Vine pentru imagine, pentru networking, pentru storytelling, pentru „experiență”. Vedem două universuri care au propriile lor idolatrii:

• la unii, idolii sunt banii și succesul;
• la ceilalți, riscul e să transforme propriile evenimente în spectacol gol, dacă uită că în centrul mesajului lor ar trebui să fie un tâmplar crucificat, nu un influencer cu sutana bine călcată.

Întrebarea reală nu e dacă se întâlnesc.

Întrebarea e cine pe cine influențează:
– va reuși papa să scoată din discuțiile cu regizorii și actorii ceva mai mult decât o știre simpatică de agenție?
– sau vom avea doar o nouă fotografie cu zâmbete protocolare, care intră la capitolul „content simpatic pentru rețelele sociale”?

Dacă tot e „World of Cinema”, măcar să nu fie doar decor

Dacă papa Leon al XIV-lea chiar își ia în serios propriile filme preferate, atunci întâlnirea cu Hollywood-ul ar trebui să semene mai mult cu „It’s a Wonderful Life” decât cu un afterparty de festival.

Adică:

• să se vorbească onest despre cum sunt reprezentați cei vulnerabili în cinema;
• să se pună pe masă tema responsabilității sociale a starurilor și studiourilor, nu doar tema libertății artistice;
• să se încurajeze povești în care omul nu e doar consumator, ci ființă care suferă, iubește, cade și se ridică.

În fond, papa nu cere Hollywood-ului să devină cor bisericesc. Cere altceva, mult mai greu: să-și amintească faptul că, înainte de a fi produs, filmul e poveste despre oameni.

Dacă reușește să strecoare măcar această idee în mintea câtorva scenariști și regizori puternici, „World of Cinema” de la Vatican nu va fi doar un eveniment exotic din Anul Sfânt, ci un mic punct de inflexiune.

Dacă nu, rămânem cu poza:

Un papă cinefil din Chicago și o mână de staruri în vizită.

Frumos, simpatic, share-uibil. Dar, ca în multe producții de la Hollywood, un decor impecabil peste o poveste pe care n-a avut nimeni curajul s-o ducă până la capăt.