Partide pentru Nicușor – ce-am găsit la ofertă

Nu e simplu să-ți faci partid. Nici să găsești unul potrivit cu ambițiile tale. România de acum nu mai prea vrea să înțeleagă noțiunea de ”partid”, fiindcă mai toate sunt emanații ale Sistemului. În plus, dacă nu ”dă ceva și la proști” nu prea are sens, ca partid.

Dacă e să credem zvonurile, președintele Nicușor Dan își caută partid. Nu ceva clasic, cu siglă și program politic, ci un surogat ridicol, scos direct de la taraba cu murături, cu sediu la două camere și bucătărie, cu lideri scoși din mitologia cartierului. Și pentru că politica românească e oricum o imensă bâlciotecă, iată cinci partide deja existente, numai bune de pus în brațele lui Nicușor.

Nicușor Dan ar cocheta cu ideea unui partid „suveranist”.

Nu că ar fi convins de ideologie – omul n-a fost niciodată un tribun al naționalismului bombastic – dar cică ar vrea să prindă „trend”-ul. Cum la noi politica se face ca pe Instagram, cu filtrele modei momentului, ideea ar suna cam așa: Nicușor, cu rucsăcelul lui, ridicând flamura „suveranismului soft” doar pentru a-și asigura like-uri la urne. Un paradox delicios: matematicianul sobru pus să cânte refrene patriotarde pe aceeași scenă cu colonei pensionați și vânzători de murături.

1. Partidul Murăturilor Unite (PMU)

Aici au loc toate murăturile abjecte ale politicii românești. Nu vă oferim elemente ajutătoare, îi găsiți repede.

Sediu: Piața Obor, boxa 14, între varza murată și gogoșarii cu aspirină.
Lider: Doamna Aurica, regina unghiilor false, care știe să-ți facă și manichiură, și murături, în aceeași ședință.

Ideologie: România se păstrează cel mai bine la butoi, sub capac de lemn. Politica se face cu saramură și frunză de vișin, ca să reziste.

Platformă:
– În loc de ședințe parlamentare, degustări de castraveți murați.
– Campania electorală se face la borcan de trei litri.
– Deviza partidului: „Cine nu se acrește, nu rezistă!”

2. Partidul Blickfangului Național (PBN)

Sediu: Atelierul lui nea Cornel, la subsol, lângă caloriferul spart.
Lider: Nea Cornel, reparator de reclame luminoase (a.k.a. „blickfanguri”), omul care aduce lumina în scara blocului, la propriu.

Ideologie: Politica e ca neoanele: pâlpâie, ard și se schimbă pe banii publici.

Platformă:
– Toate pancartele electorale vor fi cu LED.
– Se înființează Ministerul Reclamei, pentru că poporul merită să fie mințit în culori vii.
– Deviza: „Viitorul strălucește – până se arde siguranța.”

3. Partidul Surorilor Exotice (PSE)

Sediu: Club „Bambuu Ferentari”, după ora 3 dimineața.
Lideri: Surorile Mimi și Fifi, dansatoare exotice cu doctorat în păcălirea jandarmilor la controlul anti-fumat.

Ideologie: Politica trebuie să fie senzuală, cu sclipici și rimel, să-ți ia ochii până uiți pentru ce-ai votat.

Platformă:
– În fiecare ședință de guvern, câte un dans la bară.
– Ministerul Economiei se transformă în Ministerul Striptease-ului Fiscal.
– Deviza: „România trebuie să se dezbrace de vechile metehne, măcar pe scenă.”

4. Partidul Colonelului Găinațiu (PCG)

Sediu: Apartament de bloc, două camere, trei steaguri.
Lider: Colonel (rez.) Decebal Găinațiu, erou de curte interioară, fost comandant de pluton la „Războiul Balcoanelor” (1992).

Ideologie: Națiunea se apără cu fluierul din dotare și cu parizer la mic dejun.

Platformă:
– Reintroducerea gărzilor patriotice, dar cu ținute sport.
– Construirea unui buncăr de stat sub Piața Victoriei, cu acces doar pe parola „România eternă”.
– Deviza: „Nu ne trebuie NATO, avem scara blocului!”

5. Partidul Prepurgel Fotbal Club (PPFC)

Sediu: Cârciuma „La Corneta spartă”, lângă stadionul comunal.
Lider: Domnul Costel Prepurgel, fotbalist pensionar, autor al unei singure reușite memorabile: un autogol la barajul din ’84.

Ideologie: România e ca o echipă de liga a patra: mai bem o bere, mai intrăm pe teren, mai pierdem cu 5–0, dar tot noi ne simțim campioni.

Platformă:
– Guvernul se conduce cu fluierul arbitrului.
– La fiecare lege votată, se bea o halbă.
– Deviza: „Hai România, chiar dacă suntem conduși cu Coișpe la zero!”

6. Partidul Pământul E Mai Plat Decât Pare (PPEMPP)

Sediu: Etajul unu, la o garsonieră fără balcon, ca să nu existe diferențe de nivel.
Lider: Un colectiv anonim de rucsăceliști, cu doamna Ventuza Strafalogea în frunte, care consideră că orice deal e o conspirație împotriva mobilității urbane.

Ideologie: Neorucsăcelism luminat. România trebuie să fie dreaptă, uniformă, fără obstacole, ca o planșetă de matematică. Doar așa se poate calcula corect „distanța dintre centru și periferie”. De asemenea, România nu vrea bule. Trebuie să rămână plată și pură.

Platformă politică:
– Eliminarea oricăror dealuri din România. Țara trebuie să fie complet plată, ca să vedem clar cine fură și de unde.
– Interdicție totală pentru alpinism, drumeții sau schi. Singurul sport național rămâne mersul pe trotuar în linie dreaptă.
– Constituirea unei Comisii Speciale pentru reformatarea Carpaților – cu motivația că munții „blochează orizontul democratic”.

Program electoral: „Jos Bucegii! Sus nimic!”

Epilog pamflețistic

Dacă Nicușor Dan chiar vrea partid, nu trebuie să caute la Bruxelles sau în laboratoarele secrete ale suveranismului. Îl găsește în Obor, în cluburile din Ferentari, pe stadionul comunal sau la subsolul blocului, lângă neoanele lui nea Cornel.

Și cum ar zice Dingo Rămureanu*, rezonerul nostru de serviciu:

„Amu’, ce atâta bătaie de cap? Important e ca partidul să aibă ștampilă, un lider caraghios și o deviză prostească. Restul vine de la sine. Suveranismul? Ăla e doar ca varza murată – miroase tare, dar nu ține iarna de foame.”

* A nu se confunda cu Bingo Lămureanu! Bingo… eheee, e cu totul altcineva!!