Partidul Tărteață: Noua „justiție socială” – partitura unui grup de revanșă după concedierile bugetare

După ce în primăvară a dat semnalul restructurării aparatului bugetar cu măsurile de austeritate și ”tăierile” în Senat, Ilie Bolojan a reușit un lucru rar: a enervat exact grupul care știa cel mai bine ce poți pierde când te lipești de stat. Bugetarii dați afară – oameni cu privilegii, niște veritabili sinecuriști cu gânduri de “justiție socială” – au găsit soluția: un partid care le va apăra latura vulnerabilă.

Un partid care simte furia – dar joacă după altă partitură

Se numește pompos Partidul Justiției Sociale și se vrea vocea lor, condus de cea care a fost lidera protestelor – Cristina Ionela Tărteață. Cu alte cuvinte: se definește de stânga, dar e vorba mai mult despre un partid de „revanșă”, născut pe nemulțumirea că și-au pierdut scaunele.

Cine sunt omuleții prinși la mijloc?

Cererea de înfiinţare a fost acceptată de Tribunalul București la data de 7 mai 2025, iar membrii fondatori sunt trei angajați ai Senatului: Tărteață însăși, Daria Elena Petrache și Bogdan Cătălin Frîncu. După ce 149 de posturi bugetare au fost tăiate – și protestatarii au pierdut locuri – cei rămași s-au legat de ideea că sunt indispensabili: „dacă nu ar fi expertiza noastră, nu ar exista legi și nu ar putea funcționa un stat de drept”, spunea Tărteață. Bineînțeles, un pic victimizant, un pic arogant.

Politică dură, dar nu pe o direcție constructivă

Partidul n-a fost lansat oficial încă, se pregătește un congres și conduce cu stil clasic de partid de mâna a doua: „Card Social” – membru plătești 500 de lei pe an, primești reduceri la magazine, tricouri, acces facil la secțiile de votare. Totul sugerează că ținta nu e publicul larg, ci exact acel segment de bugetari cu funcții călduțe – un partid construit pe termen scurt, nu o mișcare sociopolitică autentică.

Ideologia: de stânga, dar hilară

Spre deosebire de partidele de stânga tradiționale, care promovează egalitatea, justiția socială, impozitarea progresivă etc., politica lui Tărteață e mai degrabă o sculă pentru revendicări de membru de partid. Informațiile de pe site-ul partidului sunt emblematic de self serving: alternativă la capitalismul impus, oportunitate egală, progres social, nimic concret. E tipica mascaradă a unor politicieni care simt mirosul murdar al statului — dar nu au de gând să-l curețe, ci să-l transforme în masă de vot.

Cine e liderul?

Cristina Ionela Tărteață are 45 de ani, trecut în PSD, fost secretar de stat la Ministerul Turismului între 2017–2019, membru în CA la Romatsa și eu­roparlamentar candidat în 2019. Are două apartamente în București, o Lexus fabricată în 2012, bijuterii de 25.000 €, un credit de 272.000 lei și o legătură controversată cu un om de afaceri anchetat pentru evaziune fiscală. Venitul net lunar la Senat: 7.800 lei – n-ar fi de contestat, dacă nu s-ar folosi de indignare socială doar ca scuză pentru propriile probleme.

Ce va face și ce nu va face

Partidul promite proces colectiv împotriva concedierilor, daune morale pentru toți disponibilizații și, eventual, anularea măsurilor – ce vorbe inspirate pentru un partid fără programe economice, fără soluții, de altfel. Societatea românească între timp suferă de lipsă de bani, probleme sociale grave – dar ajută la ceva partidul acesta? Nici vorbă. E un partid de revoltă în mic: bugetari nervoși, victime ale unor decizii corecte fiscal, caută revoltă organizațională.

Consecințe și perspective

Apariția Partidului Justiției Sociale trimite un mesaj mai profund: în România, dacă pierzi un post călduț la stat… pune bazele unui partid. Pentru că, adesea, tăierea sinecurilor legislative sau bugetare înseamnă mai mult decât simplă austeritate – înseamnă lovire în interese privilegiate. Iar fenomenul e periculos: dacă cei care pierd numărul de sinecuri încep să constituie partide, riscăm o fragilizare a procesului de reformă: fiecare plan de eficientizare bugetară se va lovi de campanii politice agresive. Nu se revoltă cetățenii tăiați de la facilități, penalități sau taxe – ci tocmai cei care se bazează pe statul prăpădit să le protejeze plătind cheltuielile acelor sinecuri.

Un partid care speculează oportunist un moment dificil

Cristina Ionela Tărteață dovedește un excelent instinct de moment: a mirosit că valul de concedieri abia începe. Oricât s-ar da de ceasul morții viitorii guvernanți, România nu mai poate susține un aparat bugetar umflat, paralel și deseori inutil.

Restructurările sunt inevitabile – și Tărteață a înțeles că, înainte să vină valul, trebuie să fie deja în vârf. Așa s-a născut Partidul Justiției Sociale: nu ca o utopie colectivistă, ci ca o barcă de salvare pentru cei ce vor fi dați jos de pe puntea aparatului de stat.

Dacă se joacă bine cartea frustrării bugetare, partidul are toate șansele să treacă pragul parlamentar – iar Tărteață ar putea ajunge, astfel, de la un post călduț în Senat la o sinecură grasă, cu expunere politică și bugete consistente. O tranziție de la consilier indignat la potențial deputat sau europarlamentar – cu tot cu cardul social în geantă.

Verdict: revoltă parazitară versus restructurare reală

Partidul Justiției Sociale este expresia politică a ego victimizării post bugetare, nu a unei stângi autentice. Se vede limpede: e format din angajați ai Senatului, susține costuri comerciale (!) în numele echității și se bazează pe mecanisme clientelare precum Cardul Social. Nu are nicio legătură cu nevoile reale ale celor vulnerabili – ci cu dorința unor angajați rămași fără privilegii de a le re-crea rapid altundeva.

Ceva bun? Poate aroma asta de revoltă mimată prost să atragă atenția asupra lipsei de sustenabilitate a aparatului bugetar. Dar nu vom avea o reformă reală atâta timp cât cei afectați se organizează electoral pentru a-și recâștiga sinecurile.

Adevărata „justiție socială” în România de azi nu e răzbunarea bugetarului concediat. E protecția celor fără voce și eficientizarea cu adevărat a statului. Sub altă formă, alternativa asta cu parfum socialist va fi o glumă amară – pusă în scenă de exact oamenii care au distrus bugetul public.

Partidul Tărteață… e tot ce ne lipsea

Un nou partid de stânga a apărut – dar nu e stânga. E revanșă bugetară, exprimată electoral, sub forma protestului personal și cu scopul recuperării veniturilor pierdute. Sună periculos, pentru că, în esență, arată că politica românească se reconfigurează prin reacția celor pieduți, nu prin nevoile celor marginalizați. Așa nu vom ajunge la un stat eficient, ci la o națiune de partide-nominale născute cu gândul la ciolan – nu la reformă.