Pașaport pentru trădare: Fabrica de cetățenii din nordul Moldovei, poarta secretă a Rusiei prin scutul sancțiunilor UE

Cetățenia română devine marfă de lux pentru ruși care vor să ocolească sancțiunile internaționale, relevă o investigație Le Monde. O schemă de corupție aparent izolată în sate uitate din nordul Moldovei s-a transformat într-o amenințare serioasă la adresa securității transfrontaliere și integrității Uniunii Europene, chiar în timp ce Bruxelles-ul înăsprește barierele împotriva influenței Kremlinului.

Miracolul demografic din Vârfu Câmpului: 10.000 de cetățeni pe hârtie

Cazul comunei Vârfu Câmpului, o localitate modestă din județul Botoșani, aflată în proximitatea frontierei cu Ucraina, servește drept studiu de caz pentru amploarea fenomenului. Statistica oficială descrie o anomalie demografică greu de explicat prin mijloace naturale: populația comunei s-a dublat într-un deceniu, de la 3.420 de locuitori în 2011 la peste 7.000 în 2021.

Discrepanța a devenit flagrantă în timpul alegerilor locale din iunie 2024. Deși listele electorale numărau aproximativ 10.000 de persoane cu drept de vot, prezența la urne în anumite secții a fost de un derizoriu 2%. Această „populație fantomă” nu trăiește în județul Botoșani, ci folosește adresele din comună doar ca paravan legal pentru obținerea documentelor de identitate europene.

Mecanismul fraudei: „Arhitectura” corupției la firul ierbii

Investigațiile demarate în noiembrie 2024 au scos la lumină un sistem de o complexitate tehnică surprinzătoare, unde legalitatea era simulată prin pași procedurali aparent corecți, dar fundamentați pe falsuri grosolane.

17:39, 07.11.2025 • Internațional

UE a interzis eliberarea de vize cu intrări multiple pentru ruși

08:32, 25.09.2025 • ACTUALITATE

Cum îți vezi propriul dosar de pașapoarte fără bătăi de cap – reguli noi de la Guvern

1. Domicilii fictive și „clădirile-container”

În localități precum Vârfu Câmpului sau Bucecea, anchetatorii au descoperit adrese poștale unde figurau oficial mii de persoane. În realitate, aceste adrese corespundeau unor case bătrânești dărăpănate sau chiar unor terenuri virane.

Intermediarii racolau proprietari de imobile (adesea persoane în vârstă sau vulnerabile) care, pentru sume modice între 50 și 100 de euro, acceptau să semneze declarații de luare în spațiu.

În cazurile cele mai grave, funcționarii de la evidența populației introduceau datele în sistem fără ca proprietarul să știe, „închiriind” virtual spațiul unor cetățeni ruși care nu au pus niciodată piciorul în județul respectiv.

2. „Industria” de falsificare a arhivelor

Punctul nevralgic al fraudei este exploatarea Articolului 11 din Legea Cetățeniei Române. Acesta permite redobândirea cetățeniei pentru cei care au pierdut-o din motive neimputabile lor (și descendenții lor până la gradul III).

Rețelele operau „ateliere de falsificare” în Republica Moldova și Ucraina, unde erau produse certificate de naștere sau de căsătorie pe hârtie de epocă, folosind ștampile ce imitau perfect însemnele administrative ale României Mari (perioada interbelică).

Deoarece multe arhive originale din Basarabia sau Bucovina de Nord au fost distruse sau sunt inaccesibile în contextul războiului actual, autoritățile române aveau dificultăți majore în a verifica autenticitatea acestor „dovezi” de rudenie.

3. Triunghiul corupției administrative

Succesul schemei depindea de complicitatea funcționarilor publici. Aceștia nu doar că ignorau anomaliile din dosare, dar ofereau și „servicii de urgență”.

Un dosar complet, de la fabricarea actelor de stare civilă până la eliberarea pașaportului românesc, costa între 3.000 și 10.000 de euro, în funcție de urgență și de profilul solicitantului (tarifele pentru cetățenii ruși erau semnificativ mai mari).

Funcționarii programau solicitanții în afara orelor de program sau prin proceduri simplificate, asigurându-se că aceștia primeau documentele într-un timp record, fără a trece prin filtrele de securitate ale serviciilor de informații.

Dincolo de birocrație: Pașaportul ca scut împotriva sancțiunilor

Pentru un oligarh rus sau un director de companie de stat din Moscova, pașaportul românesc nu este un simbol al identității naționale, ci un instrument de arbitraj financiar și juridic.

Sub identitate românească, acești indivizi pot înființa firme în UE care să acționeze ca „companii-paravan” pentru importul de tehnologii restricționate în Rusia sau pentru exportul de capital care altfel ar fi fost blocat.

Instituțiile bancare din Luxemburg, Elveția sau Cipru aplică protocoale de „Know Your Customer” (KYC) extrem de riguroase pentru cetățenii ruși. Un pașaport românesc cu un nume ușor „adaptat” (transliterat din chirilică în latină cu mici variații) permite trecerea sub radarul conformității bancare.

Pe măsură ce Rusia se izolează tot mai mult, cetățenia UE oferă siguranța că, în cazul unei căderi în dizgrație la Kremlin, solicitantul și familia sa beneficiază de un refugiu legal și garantat în orice stat membru al Uniunii.

O provocare pentru securitatea europeană: Efectul de domino

Scandalul dezvăluit de Le Monde vine într-un moment de vulnerabilitate maximă pentru arhitectura de securitate a Europei de Est.

România a depus eforturi imense pentru a demonstra că frontierele sale sunt sigure. Existența unei „fabrici de cetățenie” subminează încrederea Austriei sau a Olandei, care pot argumenta că securitatea frontierelor nu depinde doar de garduri și senzori, ci și de integritatea actelor de identitate emise.

Cea mai mare temere a serviciilor de contrainformații (precum SRI sau partenerii din NATO) este că, printre cei 10.000 de beneficiari, se află agenți ai serviciilor ruse (GRU sau SVR). Aceștia pot călători acum prin Europa fără vize, pot închiria locuințe lângă obiective strategice și pot opera fără a trezi suspiciuni.

Dacă România nu reușește să anuleze aceste cetățenii și să pedepsească vinovații, se creează un precedent care încurajează alte rețele infracționale să exploateze „verigile slabe” ale administrației din statele de frontieră ale UE.

Practic, în timp ce trupele române și aliate patrulează granița terestră, corupția administrativă a deschis o „graniță digitală și legală” prin care influența rusă se infiltrează nestingherită chiar prin inima birocrației de stat.