Pe ce cheltuim anual 14 miliarde de lei: sporurile de lux ale bugetarilor – de la praful din birou la stresul de a nu face nimic

Vine vara… și cu ea, un festival grotesc al sporurilor bugetarilor: de praf, de stres, de stat degeaba! Căci, nu-i așa, dacă statul nu-și permite să dea pensii care să țină de foame, măcar să plătească „durerile de birou” ale bugetarilor cu salarii sigure și dosare prăfuite. De parcă praful dintr-un birou de stat ar fi mai nociv decât aerul greu de respirat al bătrânilor uitați de pensie!

Anual, aproape 14 miliarde de lei se duc pe „praf”, „bucătărie” și alte năzbâtii. E un fel de ruletă rusească cu banii publici – unde fiecare trage la lozul „sporului” și nimeni nu rămâne necâștigat. Sporul de „stres” – pentru că e greu să bei cafeaua la birou. Sporul de „condiții periculoase” – pentru că se pot rupe cărțile din bibliotecă. Sporul de „bucătărie” – căci e clar, țara se conduce cu polonicul!

De la mitul muncii la realitatea „sporului”

În România, munca la stat e mai dulce când are și sporuri. Ai un scaun? Spor de șezut. Ai un calculator? Spor de radiații (că doar internetul e plin de „energii cosmice”). Îți umpli agenda cu pauze de masă? Spor de efort intelectual, normal!

Nimeni nu mai vrea să recunoască ridicolul: sporurile astea sunt, de fapt, un mod de a umfla salariul de bază. Un supliment de „loialitate” față de șeful de instituție. Pentru că, la stat, dacă nu ești atent, ai putea uita de unde ți se trage pâinea caldă. Sau de unde îți vine „sporul de calculator”!

Banii de la buget – o glumă proastă pe spezele noastre

Să nu uităm, dragă cetățean plătitor de taxe, că tu ești sponsorul acestui circ. Tu plătești pentru sporurile de „praf” din minister, deși în casa ta e plin de praf de la șantierul vecin. Tu plătești „stresul” funcționarilor, deși stresul tău nu-l plătește nimeni.

Politicienii n-au chef să oprească risipa. Își trimit rudele și pilele la stat, unde „sporul” e la fel de garantat ca locul la căldură. Nimeni n-are chef de reformă. Nimeni nu-și pune întrebarea: dacă bugetarii se tem de „praf” și „stres”, ce ar trebui să ceară medicii din spitale? Sau profesorii din școlile care stau să cadă?

Sporurile propuse de noi – pentru o Românie cu adevărat originală

Spor de pârțul colegului de birou

– „Lucru în mediu toxic”
Pentru toți aceia care trebuie să îndure gazele biologice emise de colegii de birou. E un mediu ostil, de-a dreptul letal pentru moralul oricui. Practic, primești bani să nu mori asfixiat la locul de muncă. Asta da, provocare profesională!

Spor de mahmureală

– „Munca în condiții adverse”
Să te trezești după un chef baban și să vii la birou e un act de eroism în sine. La ce priviri îți aruncă șeful, parcă nici nu mai contează că tu ești cu capul în nori – meritul tău e că ai venit! Spor de supraviețuire, fără nicio glumă!

Spor de sex incert

– „Confuzie de gen, stres de identitate”
Când bărbații te văd bărbat și femeile te iau de femeie, iar tu nu ești nici una, nici alta… e clar că e nevoie de un spor. Nu e vorba de discriminare, ci de adaptabilitate. Cineva trebuie să plătească pentru că tu trebuie să te „adaptezi” zilnic la o lume care nu te înțelege!

Spor de stat acasă

– „Stresul nemuncii e imens!”
A lucra de acasă e o artă! Pijamale, Netflix și o cafea, dar șeful vrea performanță. Statul acasă te face vulnerabil la tentații și plictiseală mortală – iar plictiseala e o formă de stres. E nevoie de spor, clar!

Spor de timiditate

– „Refuzul de a stinge lumina la birou”
Ultimul care pleacă de la birou are de îndurat rușinea supremă. Cei timizi suferă cumplit, preferă să plece înainte să rămână ultimii. Pentru acești angajați sensibili, un spor de timiditate e vital – altfel cine mai suportă să fie „ultimul la lumina”?

Spor de foșnet de hârtie

– „Bătălie de birocrație”
Epuizat psihic de foșnetul nesfârșit al dosarelor, cererilor și copiilor xerox? La stat, foșnetul hârtiilor e muzică de tortură. Când trăiești toată ziua cu zgomotul ăsta, ți se pare normal să primești un spor. Ceva de genul „concert de foșnete în do major” – cu atât mai mult cu cât la final îți rămâne doar un gust amar de toner. E enervant, ce mai!

Spor de „Gustărică perpetuă”

– „Munca în apropierea cutiei cu gogoși”
Toți știm că la birou există cutia aia misterioasă, plină de gogoși și covrigi. Greu de rezistat, mai ales când ești la regim. Stresul e imens – cum să muncești concentrat cu aroma dulce plutind prin aer? Sporul ăsta e un fel de „supraviețuire printre carbohidrați”.

Spor de cutie de carton

– „Lucru în depozite și arhive sinistre”
Pentru toți aceia care își petrec viața printre cutii prăfuite, cu miros de mucegai și etichete de pe vremea lui Cuza. Sporul ăsta e recunoașterea unei arte uitate: cum să trăiești printre pânze de păianjen și dosare cu carnete de muncă din anii ’70.

Spor de baie de serviciu

– „Adevărată probă de curaj”
Cine a intrat vreodată într-o baie de instituție publică știe despre ce vorbim. Se numește „risc biologic ridicat”. Sporul de baie e o medalie pentru cei care îndrăznesc să se avânte acolo, printre chiuvete care curg și mirosuri care sfidează logica.

Spor de poker face

– „Înfruntarea șefului”
A sta cu fața imobilă în fața șefului care-ți recită planuri mărețe dar absurde e un sport național. Nimic nu-i mai greu decât să-ți păstrezi calmul când el vrea „raport de raport despre raportul raportului”. Sporul ăsta e un premiu pentru cei care reușesc să-și țină poker face-ul intact.

Spor de Wi-Fi slab

– „Lupta cu internetul de epocă”
Să lucrezi cu netul de la instituție e ca și cum ai încerca să alergi la maraton în opinci. În timp ce rotita se învârte la infinit, nervii se întind până plesnesc. Pentru cei care-și pierd răbdarea cu conexiuni de epocă, sporul de Wi-Fi slab e minimul recunoaștere!

Spor de clarviziune

– „Munca fără manual de instrucțiuni”
Ai primit un ordin de serviciu care nu zice nimic clar, dar e musai să-l execuți până la final de zi? Bravo! Înseamnă că ești clarvăzător: citești printre rânduri, ghicești ce vrea șeful și completezi golurile din pix. Sporul de clarviziune e un omagiu adus acestui har birocratic.

Spor de „umbrelă de ploaie”

– „Lucru la stat când afară plouă”
Când plouă afară, la stat e alt stres: galoși, umbrele și bălți în birou. Înțelegem că vremea e o provocare și merităm un spor. Mai ales că la final de zi e mai multă umezeală pe jos decât într-o piscină publică.

Spor de „râs cu lacrimi”

– „Rezistență la ședințe inutile”
Nimeni nu știe să țină ședințe lungi și sterile ca instituțiile statului! Cine supraviețuiește două ore de „analize pe subiecte inexistente” merită un spor de rezistență. Râsul amar e garanția că nu ieși cu mintea întreagă. Și, în general, trebuie râs mereu de fraieri. 

Spor de Rembrandt cu două uși

– „Munca la stat cu aer de șofer de lux”
Pentru toți cei care știu EXACT că „Rembrandt” nu e un pictor celebru, ci un bolid de lux cu două uși – sporul acesta e un omagiu adus visurilor deșarte și realității triste. Cu cât te iluzionezi mai tare, cu atât sporul e mai „justificat”! Muncă la stat, dar vise de șosea – până la urmă, e important să crezi că ai și tu „Rembrandtul tău” parcat la scară! E direct proporțional cu caii putere!

Pamflețel cu final deschis

Sporurile la stat sunt ca un festival de rock fără chitară. Fac mult zgomot și n-au nimic de spus. Așa că, data viitoare când îți vezi factura la energie sau îți plătești impozitul, amintește-ți: e „sporul de praf” al cuiva. Și e mai real decât orice reformă!