„Peregrin prin București” – manualul de identitate urbană pe care bucureștenii nu știau că îl așteaptă

În febra electorală bucureșteană, când fiecare promisiune se vinde la bucată, iar Facebook-ul geme de „păreri”, există un test real al unei capitale: câți își cunosc orașul? Iar răspunsul, dacă suntem sinceri, e de multe ori jenat: foarte puțini.

Știm gropile, semafoarele, cozile, mall-urile și două bulevarde mari. Dar nu prea cunoaștem orașul în care trăim.

Nu știm de ce strada pe care locuim se numește așa, cine a fost omul din spatele numelui, ce mahalale a înghițit modernizarea, cum arăta Bucureștiul când a început să se întindă peste câmpurile de odinioară.

Într-un asemenea context, un proiect monumental precum „Peregrin prin București – Dicționarul străzilor bucureștene”, proaspăt lansat la Editura Vremea, este exact genul de lucrare pe care un oraș matur ar pune-o la „lecturi obligatorii” în săptămâna alegerilor. Pentru că votul din Capitală înseamnă și asta: înțelegerea locului în care trăiești.

Un proiect uriaș, făcut în ritm de ceasornicar

Sorin Bordușanu, om pasionat până la obsesie de istoria Bucureștiului, a lucrat 14 ani la această lucrare.
Patru volume uriașe, o muncă de arheologie urbană care nu doar descrie străzile, ci urmărește:

• istoria numelor
• modificările geografice
• arondările succesive
• transformarea cartierelor
• logica administrativă a unui oraș care, de la o epocă la alta, s-a tot recompus din propriile ruine

Ce iese la final nu e un simplu dicționar. E o hartă vie: un ADN al Bucureștiului, desfășurat pe sute de ani.

Și este, poate pentru prima dată, o lucrare care pune la locul ei, metodic, fiecare stradă din acest oraș – fie că se întinde pe 200 de metri sau cinci kilometri.

Într-o epocă în care confuzia e sport național, iar memoria urbană se pierde sub șantiere, borduri și scandaluri politice, lucrarea asta e un act de recuperare a identității.

De ce e importantă cartea asta acum, înainte de vot

Pentru că bucureștenii confundă des Bucureștiul real cu Bucureștiul comentariilor de pe net.
Și pentru că alegerea primarului e o decizie despre viitorul unui oraș pe care foarte multe generații nici măcar nu îl cunosc.

Acest dicționar:

• arată unde erau grădinile, mahalalele, fostele piețe, ulițele dispărute
• explică cine dă numele străzilor și de ce
• reface traseele Bucureștiului de altădată
• arată cât de mult s-a schimbat capitala în 100 de ani
• pune în lumină oamenii care au construit identitatea orașului

E o carte care îți spune că Bucureștiul nu e doar un nod de trafic, ci un organism viu, cu o biografie complicată. Un oraș care a știut să crească, să se destrame, să fie reconstruit, să fie batjocorit, să se reinventeze.

Și care merită conducători care înțeleg ce administrează, nu doar pe ce străzi se pun borduri noi.

Efortul comun, rar: când editura, autorul și un sponsor chiar trag în aceeași direcție

În România, proiectele mari, grele și costisitoare se nasc rar. Și reușesc și mai rar.
Aici avem un caz fericit: o colaborare matură între Editura Vremea și CPI România, care a făcut posibil ca această lucrare să ajungă la tipar.

Silvia Colfescu, directorul editurii, a spus-o clar:
„O lucrare atât de vitală pentru identitatea orașului” nu s-ar fi putut face fără o alianță între oameni care cred în rostul ei.

Fulga Dinu, de la CPI România, a numit dicționarul „un Larousse al străzilor bucureștene” – și nimic nu descrie mai bine magnitudinea proiectului.

Iar Raluca Michailov a spus esențialul: Bucureștiul e „un oraș folosit, nu iubit”.
Pentru a-l iubi din nou, trebuie să-l cunoști. Iar ca să-l cunoști, trebuie să înveți să-i citești strat cu strat povestea.

Rebengiuc și Istodor: două Bucureștiuri, două respirații

Unul dintre cele mai frumoase momente ale lansării a fost dialogul dintre Victor Rebengiuc și Tudor Istodor.
Rebengiuc a adus cu el Bucureștiul parfumat, literar, cu atmosferă interbelică.
Istodor a reprezentat pulsul orașului de azi – grăbit, haotic, vibrant.

Împreună, au arătat exact ce face această carte:
unește orașul vechi cu orașul nou.
Iar puntea dintre ele este informația.

De ce merită măcar răsfoită cartea, fix acum, în ultimele zile dinaintea votului

Pentru că bucureștenii merită un oraș condus cu cap, cu inteligență, cu respect pentru istorie.
Pentru că cine nu știe unde se află, nu știe nici încotro merge.
Pentru că votul e un act de responsabilitate, iar responsabilitatea începe cu cunoașterea locului în care trăiești.

„Peregrin prin București – Dicționarul străzilor bucureștene” nu e doar un op impresionant, e un instrument de alfabetizare urbană.

O oglindă care îți arată ce e orașul, nu ce crezi tu că este.
Și un prilej excelent să redescoperi un București pe care l-ai ignorat, poate, prea mult timp.

Într-o lume în care majoritatea cărților se uită repede, lucrarea asta rămâne.
Și e, poate, cea mai frumoasă recomandare „electorală” pe care o poți face cuiva:
înainte să votezi viitorul Bucureștiului, învață-i trecutul.