Pericolul din spatele liniștii: România a scăpat de retrogradare, dar nu de riscuri

România a trecut pe lângă o nouă criză de încredere. După luni de incertitudini, agențiile internaționale de rating au decis să păstreze țării noastre statutul de „investment grade”, evitând astfel o retrogradare care ar fi ridicat dobânzile, ar fi lovit moneda națională și ar fi făcut mai scumpe împrumuturile pentru stat, firme și cetățeni deopotrivă.

Un raport publicat de grupul austriac Erste, proprietarul BCR, arată că pachetul de consolidare fiscală aprobat recent de Guvern a fost suficient de puternic pentru a convinge piețele că România rămâne, cel puțin deocamdată, pe drumul disciplinei bugetare. „Eforturile recente de consolidare fiscală s-au dovedit suficiente pentru a păstra ratingul suveran de investiții al României”, afirmă Vlad Ioniță, analist BCR.

Totuși, avertismentul e clar: spațiul pentru greșeli este aproape inexistent.

Un echilibru fragil între promisiuni și realitate

România a revizuit în creștere ținta de deficit bugetar pentru 2025 – de la 7% la 8,4% din PIB, potrivit raportului Erste.Motivul? Venituri supraestimate, mai ales din TVA, și cheltuieli mai mari pentru pensii, dobânzi și investiții publice.

Chiar dacă Guvernul a majorat unele taxe indirecte, inclusiv TVA-ul, veniturile estimate s-au redus cu aproape 2 miliarde de lei față de planul inițial. În același timp, statul a continuat să se împrumute masiv: necesarul brut de finanțare pentru acest an a fost urcat la 259 de miliarde de lei, cel mai mare din ultimul deceniu.

Pe scurt: România și-a cârpit bugetul pe termen scurt, dar nu a rezolvat problema de fond – cheltuiește mai mult decât produce.

De ce contează ratingul de țară pentru fiecare dintre noi

Termenul „rating de investiții” poate părea abstract, dar efectele lui sunt cât se poate de concrete. Un rating bun înseamnă că statul se poate împrumuta mai ieftin, adică plătește dobânzi mai mici pe obligațiuni. Un rating mai slab – sau o retrogradare – ar însemna dobânzi mai mari pentru toți, pentru că băncile românești își finanțează o parte din credite din aceleași surse.

Cu alte cuvinte:

• Statul plătește mai mult pentru a se împrumuta
• Bugetul se golește mai repede
• Taxele pot crește, iar investițiile publice pot scădea
• Ratele la credite pot urca, pentru că băncile își ajustează costurile.

Erste avertizează că, deși România a evitat retrogradarea, perspectiva rămâne negativă – adică există riscul unei scăderi a ratingului dacă reformele bugetare nu continuă.

Datoria crește, iar timpul nu e de partea noastră

Raportul datorie/PIB al României a crescut accelerat în ultimii ani. Erste estimează că, în lipsa unor măsuri mai ferme, datoria publică ar putea atinge un vârf de 67–68% din PIB până în 2028–2029.  Pentru a stabiliza situația, România ar trebui să reducă deficitul bugetar cu peste 8 puncte procentuale în următorii șase ani – o sarcină ambițioasă pentru orice guvern. „Îmbunătățirea execuției bugetare și stabilitatea politică sunt cruciale pentru a readuce perspectiva la stabilă”, avertizează analiza Erste. Cu alte cuvinte, orice nou derapaj – fiscal sau politic – poate reînvia riscul unei retrogradări.

BNR, între inflație și creștere economică

Pe frontul monetar, situația nu e mai simplă. Inflația rămâne ridicată – Erste estimează 9,7% până la finalul anului, impulsionată de noile taxe. Cu economia crescând sub potențial pentru al doilea an consecutiv, BNR se află în fața unei dileme: să reducă dobânzile pentru a stimula creșterea sau să le mențină ridicate pentru a ține inflația în frâu.

Banca centrală ar putea începe o relaxare monetară în 2026, odată ce trendul inflației se stabilizează. Erste anticipează reduceri de până la 1,5 puncte procentuale anul viitor – o veste bună pentru debitori, dar condiționată de menținerea încrederii investitorilor.

Lecția din regiune: Polonia și Ungaria

România nu e singură în acest peisaj tensionat. Și Ungaria și Polonia au avut derapaje fiscale majore, dar cauzele diferă. În Ungaria, economia a performat sub potențial, iar în Polonia consolidarea a fost întârziată de alegeri. Totuși, ambele au reușit să gestioneze mai bine comunicarea cu piețele și să mențină încrederea investitorilor.

Pentru România, cheia rămâne predictibilitatea: o politică fiscală clară, fără schimbări bruște, și un calendar credibil de reducere a deficitului.

Am câștigat timp, nu o victorie

România a evitat o retrogradare de rating care ar fi putut avea consecințe economice majore.
Dar această „victorie” e doar temporară.Deficitul ridicat, datoria în creștere și inflația încă mare mențin economia într-un echilibru fragil.

Dacă statul nu continuă consolidarea fiscală și nu oferă semnale clare de stabilitate, piețele ar putea reacționa rapid. Iar atunci, costul nu va fi doar politic, ci și personal – plătit în dobânzi, taxe și oportunități pierdute.