Piedone, fără ocolișuri. Unde n-ar mânca nici în ruptul capului și cum face față amenințărilor din culisele ANPC
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2025/05/Design-fara-titlu-2025-05-22T215526.471.png)
Cristian Popescu Piedone, comisar-șef al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), nu se ferește să spună lucrurilor pe nume. Într-o declarație recentă, acesta a mărturisit că, deși nu are o ierarhie clară a locurilor de evitat, există tipuri de restaurante în care nu ar păși niciodată. El a menționat direct că nu ar mânca „la chinezesc” sau în locații unde „mâna de lucru românească este înlocuită cu una din import”, venită din țări unde igiena este precară.
Piedone clarifică: E sigur să mănânci în oraș?
Piedone a explicat că în multe dintre aceste cazuri, lipsa unei culturi elementare a igienei devine vizibilă imediat:
Șeful ANPC a explicat că nu e vorba de rea intenție, ci de obișnuință – în astfel de locuri, vesela nu se spală temeinic, ci „se stropește sau se șterge, hai că mai merge așa”. În plus, a amintit de celebrul ulei refolosit în exces, afirmând că în țările de unde provin unii angajați, „mai trăiau cinci ani de el”:
N-am o ierarhie, dar vă pot spune că n-aș mânca la chinezesc, n-aș mânca acolo unde văd că mâna de lucru românească este înlocuită cu o mână de lucru din import care nu interesează și provin din anumite țări în care igiena nu există sau simplu, de a te spăla pe mâini sau schimbatul lenjeriei, lucruri simple.
Unde văd foarte mulți lucrători de acest gen, să știți că în spate acesta este obiceiul, nu că au vreo rea voință. Asta fac, în loc să spele 10 pahare, le stropesc sau le șterg, hai că mai merg așa sau uită să le șteargă. Sau și celebrul ulei, pe care l-am găsit, în țările din care provin mai trăiau cinci ani de el.
Chiar dacă afirmațiile lui pot părea alarmante, Piedone a ținut să sublinieze că scopul ANPC nu este să creeze panică, ci să prevină și să educe.
Acesta a recunoscut, totuși, că autoritatea se confruntă cu un deficit de personal. A solicitat mai mulți comisari, dar salariile nu sunt suficient de atractive comparativ cu volumul de muncă:
Cu toate acestea, există oameni care ar veni cu entuziasm „pe prima linie”, așa cum îi place lui Piedone să descrie activitatea în teren.
Un exemplu de acțiune vizibilă? Intervențiile în patiserii, simigerii și brutării. „A fost scopul, să intrăm în șoc și șocul să se propage”, a spus el, explicând că acest impact este necesar pentru a schimba modul în care unii operatori comerciali își desfășoară activitatea:
Nu trebuie să speriem pe nimeni. Ăsta e și scopul autorității, de a preveni și a eradica anumite fenomene. Suntem pe ei, suntem într-un deficit de comisari, am solicitat, dar nici grila salarială nu este atât de atractivă, raportat la munca prestată, comparativ cu alți funcționari publici. Ei ar veni, le-ar plăcea prima linie, pentru că noi suntem infanteriști. Iată, de exemplu, în zona patiseriilor, simigeriilor, brutăriilor, unde s-a dus pentru că acesta a și fost scopul, să intrăm în șoc și șocul să se propage.
Despre amenințări și motivație: „Pentru mine, amenințările sunt vitamine”
Poate cea mai memorabilă declarație a fost cea legată de amenințările primite. Piedone a vorbit deschis despre presiunile cu care se confruntă în poziția sa, venite din partea unor interese obscure: „Să știți că amenințările pentru mine sunt vitamine. Cu cât mă ameninți mai mult, cu atât mă duc mai tare.”
A continuat, explicând că în orice domeniu există „fața nevăzută”, un fel de rețea de interese sau nereguli care se ascund în spatele fațadelor oficiale. „Sunt niște rechini, peste tot există fața nevăzută. În orice domeniu e fața nevăzută, dar nu m-a interesat.”
Piedone susține că nu a venit la ANPC pentru funcție sau imagine, ci pentru că simte că poate face o schimbare. A spus răspicat că are vârsta și situația familială care i-ar permite să se retragă oricând și să se bucure de nepoți, dar a ales să rămână „acolo unde este criticat sau lăudat, că și critica este constructivă.”
Să știți că amenințările pentru mine sunt vitamine. Cu cât mă ameninți mai mult, cu atât mă duc mai tare. Sunt niște rechini, peste tot există fața nevăzută. În orice domeniu e fața nevăzută, dar nu m-a interesat. N-am venit pentru funcție. Am vârsta la care îmi pot permite să mulțumesc lui Dumnezeu, nu-mi plâng copilașii acasă, toți sunt realizați. Oricând mă pot duce acasă să mă bucur de nepoții mei, să stau liniștit, dar stau acolo unde sunt criticat, lăudat, că și critica este constructivă.