Planul secret al lui Călin Georgescu: agende cu asasinate, contacte cu diplomați ruși și o rețea TikTok de opt milioane

Tot ce se bănuiase, dar părea prea nebunesc ca să fie real, este acum confirmat în alb pe negru: planuri de asasinat, epurări, legături rusești și o rețea de propagandă legionară. Toate acestea figurează în rechizitoriul întocmit de DNA, care scoate la iveală adevăratele intenții ale lui Călin Georgescu și ale apropiaților săi.

Fantezia s-a transformat în fapt juridic:

România a fost la un pas de o încercare reală de destabilizare violentă a statului, pusă la cale sub masca unei “renașteri naționale”.

Judecători de „eliminat”, averi de „confiscat”, un „colonel rus” de contactat și o „strategie pe care doar el o cunoaște” — imaginea completă a unei nebunii care a trecut periculos de aproape de putere

Ce se ascundea, de fapt, în spatele zâmbetului reținut și al discursurilor cu aer mesianic ale lui Călin Georgescu? Ce anume voia să „vindece” el din România, cu vocea tremurată și vocabularul de cărturar ratat care „știe ce trebuie făcut”? Răspunsul e deopotrivă halucinant și periculos: planuri de asasinat, confiscarea averilor după execuții sumare, lovitură de stat, rețele de influenceri și legături neclare cu diplomați ruși.

Din agendele confiscate de procurori și transcrierile discuțiilor interceptate, reiese nu doar un delir mistic, ci și o schiță primitivă, dar concretă, a unui viitor fascist în România.

Agendele morții și „strategia pe care numai eu o cunosc”

Procurorii au descoperit agende pline cu schițe de „strategii” pentru eliminarea judecătorilor și politicienilor. Un plan care implică:

• asasinarea unor figuri-cheie din justiție și politică;
• confiscarea averilor acestora post-mortem;
• desființarea totală a partidelor și a actualei forme de organizare democratică;
• recrutarea de noi membri în cadrul unei așa-zise „mişcări naţionale”.

„Există o strategie pe care numai eu o cunosc”, spunea Georgescu cu aerul unui iluminat auto-proclamat. Nu e clar dacă era vorba de vreo revelație divină sau doar de un narcisism profund bolnav, dar anchetatorii tratează cu maximă seriozitate aceste note.

„Hrana, apa, energia” și „Cei care trebuie eliminați”

De la discursurile despre suveranitate și grâu românesc, până la ideile de „epurare” a celor care nu servesc „țara”, nu e decât un pas. Georgescu și „mâna lui dreaptă”, Marian Motocu, păreau să fi făcut deja acest pas în gândire — și poate și în acțiune.

Marian Motocu: „Partidele politice și lumea politică în sistemul actual nu pot exista.”
Călin Georgescu: „Dacă lucrurile merg bine, o să încep în ianuarie.”

Ce începere? Ce acțiune? Asta rămâne deocamdată doar conturată în fragmentele de conversație — dar nu e greu de înțeles unde se voia să se ajungă.

TikTok, influenceri și propaganda legionară reîncălzită

Într-o epocă în care algoritmii decid ce urcă și ce coboară în conștiința colectivă, Călin Georgescu a fost susținut masiv de o rețea de influenceri cu o audiență totală de opt milioane de urmăritori.

Mesajele sale – livrate sub forma unor „gânduri” apocaliptico-salvatoare – au fost împinse spre trending internațional, ajungând pe locul 9 mondial pe TikTok, chiar înainte de alegerile din noiembrie 2024.

Nu vorbim doar de admirație spontană sau viralizare întâmplătoare. Vorbim despre o strategie de comunicare profesionistă, menită să transforme un personaj marginal în opțiune politică.

Motocu și telefonul la ambasada Rusiei

Pe lângă agende și discursuri, anchetatorii au dat peste o piesă de puzzle care ar putea schimba complet dimensiunea cazului: apeluri făcute de Marian Motocu la Ambasada Rusiei din București.

Motocu: „Menya zovut Motocu Marian. Atâta știu în rusește. Vreau să vorbesc și eu cu domnul colonel Ignatiev Evgeni.”
Interlocutor: „Nu vă înțeleg.”
Motocu: „Vreau să vorbesc cu colonelul Ignatiev Evgeni!”

Nu e clar dacă legătura s-a stabilit vreodată. Dar doar intenția – și numele pomenit – sunt suficiente pentru a ridica toate semnalele de alarmă. Mai ales că Motocu este considerat de procurori „omul de legătură” al lui Georgescu cu diplomații ruși.

Mercenarii lui Potra și planul de haos

O altă acuzație extrem de gravă este tentativa de tulburare a ordinii constituționale, prin organizarea unor proteste violente în stradă. La aceste manifestații urmau să participe, potrivit probelor, mercenari din gruparea paramilitară a lui Horațiu Potra — un personaj cunoscut în medii radicale pentru retorica violentă și structura sa de „voluntari înarmați”.

Această acuzație, potrivit Codului Penal, poate duce la până la 25 de ani de închisoare.

Și totuși, în fața anchetatorilor, Călin Georgescu a invocat dreptul la tăcere.

Mitul falsului salvator și de ce a prins la public

Cazul Georgescu e simptomatic pentru o Românie vulnerabilă la personaje cu aură de „mesia”. Într-o țară obosită de corupție, suferință și promisiuni false, ideea că vine „un om simplu, curat și deștept” care să elimine pe toți ceilalți devine atrăgătoare.

Ce n-a înțeles (sau n-a vrut să vadă) o parte a publicului este că salvatorul propus nu venea cu idei noi, ci cu rugină ideologică reambalată în discursuri apocaliptice.

Sub pojghița de „sănătate națională” și „revenire la demnitate” se ascundeau idei legionare, dorințe de epurare și un dispreț profund față de orice formă de pluralism democratic.

Ce mai urmează?

Dosarul va merge în instanță. Rămâne de văzut dacă probele – agendele, interceptările, apelurile către ambasada rusă, rețeaua de influenceri – vor fi suficiente pentru o condamnare serioasă.

Dar deja nu mai e vorba doar de justiție. E vorba de vindecarea unei boli din societate – credința că poți „salva țara” ucigând, epurând și suprimând.

Iar dacă planul lui Georgescu era o strategie pe care „numai el o cunoștea”, poate că e timpul să înțelegem: uneori, tăcerea nu e doar apărare juridică. E dovada rușinii. Sau, și mai rău, a fanatismului mut.

Tăcerea vine de la Răsărit: ce spune Kremlinul când nu spune nimic

În tot acest carusel de acuzații – asasinat politic, propagandă fascistă, încercare de lovitură de stat, rețea de influenceri și legături telefonice directe cu ambasada rusă – un actor rămâne ciudat de absent: Kremlinul. Nicio declarație, nicio reacție, nici măcar o negare politicos-mincinoasă, cum obișnuiește diplomația rusă atunci când e prinsă cu mâța-n sac.

De ce tace Moscova?

Pentru că, în realitate, Kremlinul nu trebuie să spună nimic atunci când pionii își joacă bine rolul. Tăcerea este o formă de aprobare tăcută, o strategie rafinată care permite negarea oricărei implicări directe, dar păstrează intact potențialul de destabilizare.

Călin Georgescu n-a fost nici primul, nici ultimul „actor local” care rostogolește idei compatibile cu interesele Moscovei, chiar dacă sub ambalaje naționaliste. El făcea ce trebuie: punea la îndoială sistemul democratic, alimenta ura față de Occident, cerea desființarea partidelor, confisca averile „dușmanilor poporului”, încuraja haosul și violența de stradă.

Mai exact, visul de aur al oricărui aparat de influență rusesc: un stat membru NATO și UE care se autodistruge din interior, sub aplauzele propriilor cetățeni.

Așadar, de ce ar vorbi Kremlinul, când totul merge (aproape) perfect?

Pentru Moscova, România nu trebuie cucerită. Trebuie doar demontată, bucată cu bucată, prin figuri de tip Georgescu care joacă rolul ideal: pseudo-mesianici carismatici, cu profil de profet rural și idei de gropar fascist.

Și atunci, Kremlinul tace.

Tace, fiindcă orice ar spune ar tulbura un mecanism pe care l-a rodat ani întregi.
Tace, pentru că a învățat că o revoluție ultranaționalistă în numele poporului este mai eficientă decât o invazie.
Tace, pentru că în România s-a format deja o masă critică de oameni dispuși să-l creadă mai degrabă pe un guru legionar decât pe un președinte legitim ales.

Tace… dar în tăcerea asta e mai multă ”strategie” decât în toate tăcerile lui Georgescu la un loc.