Premieră la Curtea de Apel Galați. Acces la documente istorice

După ce în 2017 a implementat în premieră națională aplicația „dosarul electronic”, care permite accesul direct al părţilor şi avocaților la actele dosarului de judecare a unei cauze, Curtea de Apel Galați a lansat, tot în premieră, o nouă aplicație, prin care oferă publicului acces direct la colecţia de documente de arhivă referitoare la activitatea parchetelor și instanţelor din Galaţi.

Cercetătorii, istoricii, jurnaliștii, dar și toți cei interesați de modul în care funcționau parchetele și instanțele de judecată în urmă cu peste o sută de ani, pot studia, accesând adresa https://cagl.ro/historia, o colecție de documente vechi, începând chiar din anul 1856, înainte de Unirea Moldovei cu Țara Românească, când Curtea de Apel se numea Divanul Apelativ şi avea sediul la Iaşi, iar forul suprem era Divanul Domnesc.

„Proiectul nostru este unul în premieră şi vine în contextul în care ne dorim să ne apropiem de justiţiabili, de locurile de unde venim, de a arăta şi de a promova istoria, cultura, oamenii, valorile, frumuseţea ţării în care ne sunt rădăcinile.
Totodată, este vorba despre moştenirea noastră, despre reconectarea cu trecutul, dar este vorba şi despre speranţă, repere, deschidere, despre un orizont mai bun pe care l-au construit înaintea noastră generaţiile trecute, dar mereu prezente”, a precizat purtătorul de cuvânt al Curții de Apel Galați, judecătorul Cosmin Mihăilă.

Documente senzaționale, de la cele referitoare la încoronarea Regelui Carol I la procesul moștenitorilor lui Caragiale cu maiorul Cantacuzino

În aplicația „Historia CAGL”, documentele sunt postate în mai multe secțiuni, din care nu lipsesc cele referitoare la organizarea unor instanțe și documente din corespondenţa Curţii de Apel Galaţi şi a celorlalte instanţe cu Ministerul Justiţiei şi cu alte instituţii.

Printre documentele postate se află cele referitoare la procesul prin care prima femeie avocat din România, Ella Negruzzi, şi-a câştigat dreptul de exercita profesia sau documente din procesul dintre maiorul G.I.Cantacuzino şi moştenitorii lui I.L.Caragiale sau procesul dintre Statul român şi Compania greacă de navigaţie „Egee Galaţi”, dar și documente din corespondenţa cu guvernul austro-ungar, documente referitoare la încoronarea regelui Carol I şi la introducerea leului ca monedă naţională, ordine, liste de personal, state de plată, etc.

În 1932, Ministerul Justiției le cerea polițiștilor judiciariști să înceteze cercetările abuzive, fără aprobarea judecătorului

Pasionații de dezbateri pe subiectul independenței Justiției, inclusiv polemiștii pe subiectul „statului paralel”, vor găsi în special în corespondențele instanțelor și circularele Ministerului Justiției o sumedenie de subiecte de discuții.

Spre, exemplu, printre documente se află o circulară din 1932 a Ministerului Justiției prin care li se interzicea polițiștilor judiciariști să continue cercetarea abuzivă a unor persoane în cazurile cărora judecătorul de instrucție stabilise deja un rechizitoriu.

Prin adresa nr 99.120/28.12.1932, ministrul Justiției, Mihai Popovici, transmitea la Parchetul Curții de Apel și la instanțele din Galați nemulțumirea sa în legătură cu nerespectarea Circularei nr 6.171/27.01.1932, care interzicea abuzurile polițiștilor judiciariști, de a continua cercetările fără aprobarea judecătorului de instrucție.

„Constat că după ce parchetul și judecătorul de instrucțiune s-a sesizat sau a fost sesizat, ofițerii de poliție judiciară continuă a întreprinde cercetări ce privesc aceeași persoană împotriva căreia s-a dat rechizitoriul introductiv de urmărire.

Din moment ce judecătorul de instrucțiune a fost investit cu instrucțiunea, ofițerii de poliție judiciară nu mai pot întreprinde cercetări referitoare la cel împotriva căruia s-a dat rechizitoriul decât prin delegațiunea acestuia, numai el având directiva instrucțiunii ce întreprinde”, se spunea în adresa ministrului Justiției, care cerea luarea unor măsuri severe: „să sancționați cu severitate orice abatere, urmând ca reconstituirile să se facă în mod discret”.

În martie 1890, pledau prin instanțele din Capitală și avocați condamnați penal. Au fost șterși din tabloul avocaților!

Prin adresa 2.821, emisă la „Bucuresci, 8 martie 1890” de Ministerul Justiției, era semnalată chiar de către ministrul Theodor Rosetti, o situație inacceptabilă:

„Informat de dl Decan al corpului de avocați din județul Ilfov, prin adresa nr 44 din anul contenit, că D-nii avocați C. Măcescu, Christofor Iacobescu, I. I. Bibănescu, Constatin Enacovici, G. Mavrodin, Al Constantinescu și Al Grosu, exercitează profesiunea de advocat pe lângă instanțele din Capitală deși toți au fost condemnați penal pentru delicte cari, dupe art 2 din legea corpului de avocați din 1864 aduc după sine perderea dreptului de a profesa, am însărcinat pe D. Procuror General al Curței de Apel Bucuresci să examineze lucrurile pentru a se încredința dacă în adever advocații numiți sunt condemnați pentru fapte cari atrag perderea dreptului de a exercita profesiunea de advocat”, se spune în adresa ministrului Justiției, Theodor Rosetti.

Procurorul general a confirmat că toți cei 7 avocați „au suferit pedepsele de închisore la care au fost condemnați” și Dl Decan al avocaților din județul Ilfov i-a șters din tabloul avocaților.

În 1916, salariului unui procuror – 950 lei, al unui judecător – 2.000 lei. Judecătorii primeau și „alocație pentru scumpetea traiului”!

Printre documentele postate se află și state de plată din care aflăm salariile procurorilor și copiștilor de la Parchetul Curții de Apel Galați și ale judecătorilor și grefierilor de la Tribunalul Covurlui și Curtea de Apel Galați.

Spre exemplu, sunt postate statele de plată din 1916 ale procurorilor de la Parchetul Curții de Apel Galați. Procurorul general avea un salariu de 1.150 lei, iar simplii procurori încasau lunar 950 lei. Copiștii aveau salarii de 150 lei.

Procurorilor le erau reținută din salariu suma 110 lei pentru „Fondul Casei Pensiunilor” și o „taxă de 3% în folosul statului”.

În 1922, un judecător la Tribunalul Covurlui avea o „leafă bugetară” de 2.500 lei, la care se adăugau 375 lei „indemnizație de locuință” și 400 de lei „alocație pentru scumpetea traiului”. Judecătorii mai primeau 250 lei „sporul retribuțiunei”, dar le erau reținute din salariu suma de 250 lei, pentru fondul de pensii și de 6% pentru „folosul statului”.