Președintele Nicușor Dan i-a invitat pe liderii marilor confederații sindicale la discuții oficiale

Invitația a fost transmisă chiar joi, 12 iunie, imediat după protestul organizat în fața instituției de reprezentanții Cartel Alfa, BNS, CNSLR – Frăția, CSDR și Confederația Meridian. Discuțiile sunt programate pentru luni, 17 iunie, ora 08:00, la Palatul Cotroceni.

Sursele spun că întâlnirea vine ca o încercare de calmare a tensiunilor sindicale, declanșate mai mult din presimțiri decât din fapte concrete, în condițiile în care nici măcar nu a fost anunțat un program de guvernare sau o echipă executivă. Cu toate acestea, sindicatele au ieșit deja în stradă, acuzând o „lipsă de consultare” și temându-se de valul de restructurări despre care se vorbește în surdină.

Invitația e confirmată și acceptată

Președintele Cartel Alfa, Bogdan Hossu, a confirmat public invitația, spunând că așteaptă o discuție serioasă despre transparență, reformă fiscală și rolul sindicatelor într-o eventuală reformă a administrației publice. Atmosfera se încarcă rapid, iar noul președinte pare deja pus în fața unui prim test de echilibru social – fără măcar să fi semnat vreo măsură concretă.

Sindicatele au mirosit austeritatea înainte să fie gătită: protestul preventiv și nervii în fața Cotrocenilor

Când mirosul de guvernare nouă se simte de la Palat, sindicaliștii ies deja la încălzire – ca niște pompieri care aud o alarmă falsă, dar își pun echipamentul totuși.

Ceva e straniu în ecuația sindicală a acestor zile: nu există deocamdată niciun program de guvernare oficial, dar avem deja proteste. Nu s-a tăiat nimic din buget, dar se cere reformă fiscală echitabilă. Nicio pensie specială nu a fost abolită (nici reconfirmată), dar confederațiile sunt deja pe baricade. Ce se întâmplă?

Răspunsul simplu ar fi că vorbim de o mișcare „preventivă”, o manieră strategică de a pune presiune chiar înainte ca noul executiv să prindă contur. E o formă de avertisment politic cu bătaie lungă, adresat lui Nicușor Dan și echipei care urmează să se formeze în jurul unui guvern tehnocrat sau reformist: „Nu uitați că suntem aici. Nu ne ignorați. Nu ne ocoliți când începeți să tăiați”.

Sindicatele încep să adulmece „austeritatea tehnocrată”

Să nu uităm: vorbim despre un președinte perceput ca rațional, matematic, eficient, venit cu promisiuni clare de reformă și reducere a risipei bugetare. Pentru liderii sindicali, care au fost învățați ani la rând să negocieze creșteri salariale, vouchere, norme de hrană și alte privilegii bugetare, această nouă eră a calculelor reci și a fiscalității curate nu sună deloc bine.

Mai ales că un personaj ca Ilie Bolojan, deja celebru pentru reforma brutală a aparatului bugetar din Oradea, e vehiculat tot mai des ca model (sau chiar potențial premier). Cu alte cuvinte, se simte miros de tăiere, iar sindicatele nu vor să fie prinse nepregătite.

De ce protestezi înainte să ți se întâmple ceva?

Pentru că așa e România sindicală: anticipativă, nervoasă și, mai ales, politizată. Liderii marilor confederații sunt conectați la tot ce înseamnă putere și fluctuație de resurse. Iar dacă vin vremuri în care banii nu vor mai curge cu aceeași generozitate, atunci e vital să-ți fixezi din timp poziția: nu ca victimă, ci ca jucător.

Ce au cerut sindicaliștii la Cotroceni?

Printre doleanțele rostogolite în fața palatului se numără:

• o reformă fiscală „echitabilă” – cu accent pe colectare și mai puțin pe austeritate;
• oprirea măsurilor de tăiere – mai ales în zona bugetară;
• investiții în „resursă umană” și nu concedieri;
• reducerea subvențiilor și a privilegiilor pentru partide;
• o Președinție activă, care să fie „mediator social”.

Traducere liberă: „dacă tot trebuie să tăiați, tăiați de la ei, nu de la noi”.

Jocul dublu: protestăm, dar vrem să fim chemați la masă

Invitația făcută de Nicușor Dan către liderii sindicali de a veni la discuții este, de fapt, un gest de calmare a apelor. Dar și un test. Noul președinte vrea să arate că nu e surd la vocea străzii sindicale, dar nici dispus să cedeze la primele presiuni. Dialogul e în regulă – însă doar dacă e limpede că nu toate cererile pot fi satisfăcute din reflex electoral.

De fapt, liderii sindicali par mai interesați de a rămâne relevanți într-o nouă configurație politică, decât de a obține ceva concret acum. Asta explică și prezența simultană a tuturor marilor confederații: Cartel Alfa, BNS, CNSLR – Frăția, Meridian și CSDR. Toți au simțit că trebuie să-și marcheze teritoriul, ca niște câini care adulmecă o grădină nouă.

Semnalul: „Nu ne atingeți oamenii din sistem!”

Mulți lideri sindicali se tem de o reformă care va duce la:

• concedieri masive în aparatul de stat, acolo unde mii de funcții sunt deja decorative;
• digitalizare, care va elimina o parte din posturile de „copiatori de documente” și „șefi de birou fără birou”;
• eliminarea privilegiilor salariale mascate în sporuri aberante.

Așa că protestul devine, de fapt, o declarație de intenție pentru apărarea sistemului clientelar care a hrănit ani la rând un segment important al clasei bugetare. Nu pe toți bugetarii – ci pe cei „călduți”, din birouri cu cafeluță și lipsă totală de performanță.

Ce va mai urma?

Totul depinde de cât de radical va fi programul de guvernare al noii echipe. Dacă Nicușor Dan merge până la capăt cu viziunea reformistă, va avea de înfruntat nu doar o opoziție politică, ci și un front sindical care va apăra cu dinții o ordine artificială și coruptă.

Dar dacă se va mulțumi cu un decor de reformă, fără curajul unor măsuri reale, va pierde rapid încrederea celor care l-au votat tocmai pentru că promitea să curețe mizeria de sub preșul statului român.

Final deschis:

Sindicatele nu au ieșit în stradă pentru că li s-a făcut o nedreptate concretă. Ci pentru că li s-a făcut frică. Și într-o țară în care schimbarea e de obicei doar un cuvânt decorativ, această frică spune ceva important: poate, de data asta, chiar se va întâmpla ceva.