Producătorii ECO din România: performanță pe un „teren minat” legislativ, dar cu produse de top european

Alina Donici și Cosmin Herța, producători români de produse ECO, respectiv lactate și miere, explică de ce este atât de dificil să dezvolți o afacere de acest gen, dar și cât de multâ împlinire și bucurie îți oferă rezultatul. Recunoscuți la nivel european, premiați și conștienți că această agricultură a viitorului va lua amploare din ce în ce mai mult, cei doi invitați dezvăluie pașii care i-au purtat către succesul afacerii lor. Rămâneți cu noi, avem de învățat ce să mâncăm, dar și cum să găsim produse de calitate care se traduc în sănătatea noastră.

Într-un context economic și legislativ aflat într-o continuă schimbare, producătorii ecologici români reușesc nu doar să reziste, ci și să performeze la nivel european. Două exemple relevante sunt Alina Donici, producător de lactate ecologice, și Cosmin Herța, apicultor certificat ECO, ambii demonstrând că România are competențele, resursele și oamenii necesari pentru a construi un sector ecologic solid și respectat.
Antreprenoriatul românesc ECO: adaptare continuă și reziliență

„În România se poate. Ceilalți nu au nimic în plus față de noi”, afirmă Alina Donici. Din contră, spune ea, producătorii români au dezvoltat o capacitate extraordinară de adaptare, tocmai pentru că activează într-un mediu instabil, pe care îl numește metaforic „un teren minat”.
Modificările legislative, fiscale și birocratice apar frecvent, iar antreprenorii sunt obligați să găsească soluții rapid și să meargă mai departe. Această dinamică permanentă îi face mai flexibili și mai pregătiți să se alinieze cerințelor europene, uneori chiar mai bine decât producătorii din țări cu sisteme stabile.
România, un potențial ecologic insuficient valorizat ca brand de țară
Deși România nu este încă recunoscută la nivel internațional ca un brand de țară pentru produsele ecologice, există deja o „mână de producători” care creează produse certificate ECO de foarte bună calitate, demne de rafturile din România, Europa și nu numai.
Printre acestea se numără: mierea ecologică, cerealele, vinurile ecologice, un sector aflat în creștere, dulcețurile și gemurile artizanale, produsele lactate ecologice, încă puține, dar extrem de valoroase.

„Avem brânzeturi ecologice, dar prea puține”, subliniază Alina Donici, evidențiind nevoia de dezvoltare a acestui segment.

Ce înseamnă cu adevărat un produs lactat ecologic

Pentru consumator, eticheta „ECO” poate părea simplă. În realitate, drumul până la certificare este lung, costisitor și extrem de riguros.
În cazul lactatelor ecologice, certificarea începe de la fermă. Laptele trebuie să provină exclusiv de la animale hrănite cu furaje obținute de pe terenuri certificate ecologic. Aceste terenuri trec printr-un proces de conversie care poate dura între doi și cinci ani, perioadă în care nu pot fi folosite substanțe chimice de sinteză.
„Am avut furnizori cu conversie de cinci ani”, explică Alina Donici. În acest timp, productivitatea este mai mică, iar costurile sunt mai mari, ceea ce explică și prețul final al produselor ecologice.

Procesarea: control total și trasabilitate „litru cu litru”

Certificarea nu se oprește la materia primă. Fabricile de procesare trebuie, la rândul lor, să fie certificate ecologic. Alina Donici deține două fabrici în Tecuci, unde fluxul de lapte ecologic este strict separat de cel convențional.
„Trebuie să demonstrăm în orice secundă că laptele ecologic nu se intersectează cu niciun alt flux”, spune ea. Organismele de certificare – precum Austria Bio Garantie – efectuează controale lunare, verificând întregul traseu al produsului, de la intrarea laptelui în fabrică până la ieșirea produsului finit, litru cu litru.

Apicultura ecologică: reguli stricte și compromisuri majore

Cosmin Herța, apicultor certificat ECO, completează imaginea complexității acestui sector. Pentru producătorii ecologici, controalele nu se limitează la producție, ci includ și partea contabilă.
„Actele contabile le dăm și organismului de certificare ecologică”, explică el. Se verifică intrările și ieșirile, proveniența tuturor ingredientelor și materialelor, dar și etichetele, înainte ca produsele să ajungă pe piață.
Un aspect esențial este utilizarea simbolului frunzei ecologice europene. Aceasta nu poate fi folosită fără certificare oficială, iar sancțiunile sunt severe. Eticheta devine astfel o garanție reală pentru consumator, nu un simplu element de marketing.
În apicultura ecologică, restricțiile sunt și mai dure. De exemplu, mierea de floarea-soarelui sau de rapiță nu poate fi certificată ECO, din cauza tratamentelor chimice folosite frecvent în agricultură. Zonele de recoltare trebuie să fie curate, controlate și conforme cu standardele ecologice.

Recunoaștere europeană: România pe harta organică a Europei

Eforturile nu rămân însă nerecunoscute. Cosmin Herța a reușit o performanță remarcabilă: compania sa a fost singura din România nominalizată și premiată de Comisia Europeană la Premiile Europene pentru Agricultură Ecologică.
„Am obținut locul doi la nivel european, într-o competiție unde locul întâi a fost câștigat de Austria, cu cea mai mare brutărie artizanală organică din lume”, spune apicultorul. Această distincție a pus România pe harta organică a Europei și demonstrează că producătorii români pot concura cu cei mai mari jucători din domeniu.

ECO românesc: multă muncă, dar un viitor solid

Poveștile Alinei Donici și ale lui Cosmin Herța arată că produsele ecologice românești nu sunt rezultatul unei mode, ci al unei munci constante, extrem de riguroase și costisitoare. În spatele fiecărei etichete ECO stau ani de conversie, controale stricte, investiții și un nivel ridicat de responsabilitate.
Deși provocările sunt numeroase, producătorii ECO din România demonstrează că pot transforma dificultățile într-un avantaj competitiv. Cu mai multă susținere, vizibilitate și educație a consumatorilor, România are toate șansele să devină un nume important pe piața ecologică europeană.