Profețiile… actuale ale părintelui Arsenie Boca despre viitorul sumbru al României

Profețiile părintelui Arsenie Boca transmise ucenicilor săi prin viu grai sau prin mărturii scrise despre viitorul României sunt, de-a dreptul, cutremurătoare în aceste zile, încât profețiile sale sunt așa de actuale că… te apucă disperarea, deznădejdea și chiar resemnare.

Acesta s-a născut pe 29 septembrie 1910, la Vața de Sus, Hunedoara, și a decedat pe 28 noiembrie 1989, la Sinaia, fiind considerat unul dintre cei mai mari duhovnici români ai secolului trecut. După 1989, profețiile sale au început să se adeverească atât de mult încât la mormântul său de la Mănăstirea Prislop se perindă zilnic sute sau chiar mii de pelerini.

Părintele Arsenie Boca spunea când nimeni nu-l  asculta, doar… securitatea,  despre vremurile de restriște care vor veni peste România. Mai exact, despre faptul că „dezastrul României va începe atunci când în fruntea țării se va ridica un om suspectat de neputință, de slăbiciune mintală, care va râde când va trebui să plângă când totul se dărâmă”.

El a avertizat că acel om nu va fi cu adevărat rău, ci „doar gol de înțelepciune, un copil pierdut într-o lume de lupte care va deschide fără să știe ușa unui haos planificat”. Acea vreme, spunea el, va fi una a confuziei totale. „România nu mai înțelege ce e bine și ce e rău. Instituțiile se vor închide una câte una. Legile vor fi schimbate peste noapte, iar statul se va comporta ca un organism bolnav ce își va devora propriul trup. Tinerii vor pleca în masă, bătrânii vor rămâne singuri și nimeni nu va mai avea încredere în nimeni. Pe străzi va domni indiferența, iar peste țară se va așterne un zâmbet fals, de parcă toată lumea ar juca un teatru al fericirii.” Părintele Arsenie Boca ar fi spus că atunci „când președintele va părea copilăros, poporul va râde de el, dar râsul se va transforma în plâns”.

Va fi începutul „unei epoci întunecate când România va fi condusă de oameni care nu cred în nimic”. „Se va clădi un stat de fațadă în care deciziile vor fi luate din afară, iar semnăturile se vor da fără să se mai știe ce scrie pe hârtie. Economia se va prăbuși lent ca o casă care crapă pe dinăuntru și nimeni nu va înțelege de ce.”

Totodată, părintele Arsenie Boca a propăvăduit că vor urma „ani de frig nu doar în case, ci și în suflete și agricultura va fi distrusă de climă, de secetă și de indiferență, iar fabricile rămase se vor închide și orașele se vor transforma în muzee ale ruinelor moderne”.

Părintele Arsenie Boca a vorbit și despre marea cădere a mândriei naționale, când România nu se va mai recunoaște pe sine pentru că „valorile vor fi inversate, hoțul va fi aplaudat, omul cinstit va fi batjocorit, iar biserica însăși va fi înlocită de neîncredere”.

În acele vremuri spunea el, „oamenii nu vor mai crede nici în sfinți, nici în judecată, nici în suflet”, ci „vor râde de Dumnezeu, dar vor plânge când vor vedea că nimic nu mai merge”, „străzile vor pline de haine scumpe ascunse sub o sărăcie cruntă, poporul va ajunge rob în propria țară iar România va fi vândută pe bucăți, apă, resurse, identitate”.

Tot atunci, părintele Arsenie Boca ar fi rostit cuvântul „marele întuneric”. „Va fi o perioadă de câțiva ani când țara va părea că se stinge. Nimic nu va funcționa. Promisiunile se vor transforma în minciuni evidente, iar cei care conduc vor trăi într-o realitate paralelă, crezând că totul e bine. În acest răstimp, lumea va trăi într-o teroare economică, în nesiguranță și în frică față de ziua de mâine. Când se va ajunge la capătul durerii, se va auzi din nou glasul din interiorul poporului. O nouă generație se va ridica. Nu din școli, ci din durere, din neputința părinților din ruina moralității. Atunci se va produce o întoarcere lentă, dar sigură. România va începe să spele de păcatul indiferenței, de apatia care a adus-o la ruină. Se vor ridica oameni simpli, necunoscuți care vor repara ceea ce elitele au distrus.”

De asemenea, părintele Arsenie Boca ar fi spus că după marele dezastru, va veni lumina care se naște din cenușă, dar nu fără suferință. „Va fi nevoie ca poporul să cunoască până la capăt gustul amar al trădării, al pierderii și al rușinii. Abia atunci se va putea reface moral, curățându-se prin încercare. România nu va pieri, dar va trece printr-un purgatoriu istoric. O epocă a umilinței totale”.

Avertismentul părintelui Arsenie Boca a fost unul cutremurător: „să nu vă temeți de durere, ci de uitare”, pentru că „dacă poporul uită, trecutul nu-l mai poate vindeca”. „Dacă-și uită credința, nu-și mai poate uita sufletul. România, în clipa prăbușirii, se va descoperi din nou. Oricât de jos ar coborî acest popor, nu va fi lăsat să dispară, dar va trebui să treacă prin foc, prin frig și prin rușine ca să se ridice din nou”.

Previziunile sumbre ale părintelui Arsenie Boca sunt de mare actualitate astăzi, când România este pe marginea prăpastiei cu un prezent în ceață și un viitor încert!