Psihopații au structura creierului diferită față de restul populației

Un nou studiu realizat de cercetători din Statele Unite și Germania arată că persoanele cu trăsături psihopate prezintă diferențe vizibile în structura creierului. Este vorba despre zonele responsabile de autocontrol și gestionarea emoțiilor. Descoperirea oferă o perspectivă nouă asupra acestei condiții, sugerând că în spatele comportamentelor antisociale pot exista și cauze neurologice, nu doar factori psihologici sau de mediu.

Diferențe în structura creierului

Cercetătorii au analizat 39 de bărbați cu scoruri mari la testul Psychopathy Checklist-Revised (PCL-R). Acest instrument măsoară trăsături precum lipsa empatiei sau impulsivitatea. Oamenii de știință au folosit scanări cerebrale și Julich-Brain Atlas pentru a compara structura creierului participanților cu cea a unui grup de control.

Potrivit iflscience.com, cei care au manifestat comportamente antisociale și impulsive prezentau volume mai mici în zone importante ale creierului. Aceste regiuni includ ganglionii bazali, talamusul, cortexul insular, cingulatul anterior și subiculumul. Toate sunt implicate în procese precum reglarea emoțiilor, empatia, controlul impulsurilor sau luarea deciziilor.

În medie, volumul cerebral total era cu 1,45% mai mic la cei cu trăsături psihopate, în special în cortex și în regiunea hipocampului.

07:00, 12.07.2025 • Mediu

Cercetătorii cartografiază 200.000 de butoaie cu deșeuri radioactive din Oceanul Atlantic

13:34, 02.07.2025 • Educație

Daniel David: „Din educație și cercetare nu dăm oameni afară”

De ce e importantă această descoperire

Psihopatia a fost considerată mult timp o tulburare de comportament apărută din traume, educație sau influențe sociale. Însă faptul că există diferențe clare de structură cerebrală indică o componentă biologică, înnăscută.

Această perspectivă deschide drumul spre tratamente mai bine adaptate și o înțelegere mai complexă a cauzelor care duc la comportamente antisociale. Dacă dezvoltarea anumitor regiuni cerebrale e diferită, poate fi nevoie de metode personalizate de terapie sau intervenție timpurie.

Deși studiul oferă o direcție promițătoare, cercetătorii atrag atenția că nu este definitiv. Numărul redus de participanți și posibilul istoric de consum de substanțe ar fi putut influența rezultatele.

Totuși, cercetătorii spun că aceste rezultate merită aprofundate. Cea mai importantă întrebare rămasă este cât din aceste diferențe sunt moștenite și cât sunt influențate de mediu. Dacă reușesc să afle răspunsul, oamenii de știință ar putea crea soluții de reabilitare mai eficiente.