Putin își arată colții spre Gurile Dunării: semnalul care nu mai poate fi ignorat

Vladimir Putin a trecut într-o nouă etapă a retoricii sale agresive: revendicări indirecte, dar transparente, asupra Gurilor Dunării, un punct strategic al României și UE. Fostul ministru de externe, Cristian Diaconescu, avertizează că declarațiile trebuie luate în serios, chiar dacă ele încearcă în mod evident să inducă teamă.

Realitatea e simplă: Moscova testează limite, iar regiunea Mării Negre reintră într-un registru de tensiune deschisă.

Putin, într-o formă tot mai belicoasă: „Nu ne vom opri la Marea Neagră”

În retorica sa oficială, Putin a strecurat ideea că Rusia are „interese istorice și de securitate” în zona Dunării maritime – un mesaj care, tradus din limbajul Kremlinului, înseamnă:
„Ne uităm acolo. Știm că e NATO. Nu ne pasă.”

Amenințare goală? Bluff? Poate.
O probă de presiune psihologică? Cu siguranță.

Rusia are o lungă tradiție de a declara intenții maximaliste înainte de a încerca mișcări limitate.
Iar Dunărea, în logica imperială de secol XIX reciclată la Moscova, e un vechi fetiș geopolitic.

De ce reacția lui Cristian Diaconescu contează

Diplomat cu experiență în drept internațional, cu activitate intensă în zona euro-atlantică, Cristian Diaconescu nu e un om care sare la alarmism ieftin. Faptul că el spune:

„Trebuie luat în serios, chiar dacă încearcă să transmită teamă.”

…deschide trei teme majore:

1. Putin nu acționează niciodată doar prin retorică.

Când rostește ceva, pregătește și terenul pentru presiune militară, hibridă sau diplomatică.

2. Gurile Dunării sunt esențiale pentru exporturile Ucrainei și pentru securitatea NATO.

Rusia știe asta.
Atingerea lor ar lovi atât Kievul, cât și Europa, mai ales în zona energetică și comercială.

3. România intră iar în prima linie strategică.

Suntem vecini de război.
Suntem gardul NATO.
Suntem poarta Dunării.

Putin nu rostește nume, dar vectorul e limpede.

Ce urmărește Kremlinul cu acest mesaj

1. Presiune psihologică asupra statelor riverane Dunării

România, Bulgaria, Serbia (în alt registru), Moldova — toate devin ținte de propagandă.
Orice discuție despre „istorie”, „interese” și „sferă de influență” nu e altceva decât intimidare.

2. Testarea apetitului NATO pentru reacție

Dacă Alianța reacționează slab, Rusia va simți spațiu pentru „interpretare creativă” a granițelor.

3. Deraierea rutelor comerciale ale Ucrainei

Dunărea a devenit colacul de salvare al exporturilor ucrainene.
Cine controlează sau blochează zona, lovește direct în economia Kievului.

4. Îngrozirea publicului european înaintea alegerilor din mai multe state

O metodă clasică:
teama produce polarizare,
polarizarea produce fragilitate,
fragilitatea produce oportunitate pentru Kremlin.

Contextul geopolitic: Dunărea nu e o apă liniștită, ci o arteră strategică europeană

Gurile Dunării sunt:

• rută economică vitală,
• culoar de export pentru Ucraina,
• linie NATO de reziliență,
• punct de control fluvial într-o regiune volatilă.

În plus, după atacurile ruse asupra porturilor ucrainene din 2023–2025, Dunărea a devenit o alternativă la coridoarele maritime periculoase.

Putin știe exact ce lovește când evocă această zonă:
lovind Dunărea, lovești economia Ucrainei și influențezi fluxurile comerciale ale întregii UE.

România nu-și permite să trateze acest mesaj ca pe o fanfaronadă

Avem obligația de a privi lucrurile lucid:

1. Nicio revendicare teritorială sau pseudo-istorică nu e întâmplătoare.
2. Orice declarație a Kremlinului are rol strategic.
3. Dunărea nu e doar un punct pe hartă — e scheletul economic al regiunii.

În ultimii ani, Rusia a atacat infrastructura ucraineană la câțiva kilometri de teritoriul românesc.
Nimic din această retorică nu poate fi considerat „doar vorbe”.

Mesajul care trebuie transmis înapoi Moscovei

Putin poate verbaliza orice „ambiție istorică” vrea.
A făcut-o în Georgia, în Crimeea, în Donbas, în Transnistria.

Dar la Dunăre e altă poveste:
aici nu se mai joacă doar cu Ucraina, ci cu NATO.

Cristian Diaconescu spune limpede:
trebuie luat în serios.
Și are dreptate.

Dunărea maritimă nu e negociabilă.
Nici zona, nici influența, nici securitatea.
România nu e o țară de frontieră imperială.
E o țară de frontieră euro-atlantică.

Și aici linia roșie e clară.