Radu Miruță, definiția „multitasking-ului”: două facultăți, în timp ce avea trei afaceri și două joburi (DOCUMENT)

Ministrul USR Radu Miruță a realizat o performanță rar întâlnită: a terminat facultățile de Electronică și Drept în timp ce conducea trei afaceri și avea două joburi simultan. Licența în Drept, obținută la o universitate privată, nu i-a fost însă de mare folos, deoarece a picat examenul de admitere în Baroul Dolj.

Două diplome la dosar: Electronică și Drept

USR nu găsește, la Apărare, miniștri fără semne de întrebare legate de studii. După Ionuț Moșteanu, care a demisionat în noiembrie anul trecut, din cauza scandalului privind diplomele sale, nici actualul ministru, Radu Miruță, nu scapă de întrebări legate de CV-ul său. Unele dintre acestea au fost clarificate chiar de el, iar altele întăresc legenda lui „Superman din USR”, care a făcut două facultăți în timp ce jongla cu afaceri și joburi.

Pe scurt, Radu Miruță deține două licențe: una în Electronică, la Universitatea Politehnica București, și una în Drept, la o universitate privată din Târgu Jiu. Despre cea de-a doua, el susține că a studiat-o „ca pe un hobby”. Realitatea este însă mai complicată: Miruță a încercat să devină avocat, dar a picat examenul de admitere în Barou. Ca mică consolare, a fost coautor la o carte cu profil juridic, scrisă împreună cu tatăl său.

Ce arată CV-ul lui Radu Miruță

Radu Miruță (40 de ani) a absolvit în vara anului 2004 Colegiul Național „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu, la profil real, specializarea matematică-informatică.

Ulterior, s-a înscris simultan la două facultăți: una de stat – Facultatea de Electronică a Universității Politehnica din București, și una privată din orașul natal – Facultatea de Științe Juridice și Administrative a Universității „Constantin Brâncuși” (UCB).

Potrivit UCB, Miruță a urmat specializarea Drept, în forma de învățământ cu frecvență, cu o durată de patru ani, fiind admis în septembrie 2004 pe un loc cu taxă. În același timp, el devenea student la Facultatea de Electronică din București, în cadrul învățământului cu frecvență.

Cum a reuşit să facă două facultăți la zi

Cum a reușit Miruță să urmeze două facultăți la zi, având în vedere că se mutase în București, iar cursurile de Drept erau la 300 de kilometri depărtare, în Târgu Jiu? Răspunsul se regăsește în Regulamentul privind activitatea profesională a studenților, publicat de UCB Târgu Jiu în 2006, când Miruță era în anul II. Conform documentului, deși „la lucrările de laborator și la activitățile de practică” frecvența era obligatorie, absențele puteau fi recuperate gratuit dacă erau motivate de conducerea facultății sau contra unei „taxe de refacere”, în caz contrar.

Regulamentul preciza și că „studentul care deține calitatea de component al cluburilor din primele două divizii naționale și echipelor naționale sau olimpice poate beneficia de scoaterea din activitatea profesională și de scutirea temporară de frecvență în perioadele în care desfășoară activități organizate în această calitate”. Sportivul trebuia doar să depună la secretariat cererea, copia legitimației de sportiv și o adresă. Astfel, clubul solicita motivarea pentru prezența la activitățile extra-școlare.

În aceste condiții, singura diferență aparentă dintre învățământul la zi și cel la distanță era durata studiilor: patru ani versus cinci ani. UCB Târgu Jiu menționează însă o altă deosebire: „la învățământul la distanță sunt puse la dispoziția studenților, gratuit, cursuri în format ID, tipărit sau electronic, la disciplinele studiate, pe când la învățământul de ZI/IF, studenții nu beneficiază de această facilitate”.

Studentul Miruță a obținut notițele de la cursuri și seminarii și a reușit să promoveze toate examenele de la Facultatea de Științe Juridice. Nu se cunosc însă notele obținute, deoarece acestea „reprezintă date cu caracter personal”, a precizat UCB, pentru Libertatea.

„Fiindcă la Electronică nu am avut niciodată restanțe, pentru examenele care se suprapuneau, mergeam la examenele de la Tg Jiu la sesiunea din toamnă”, spunea Radu Miruță pe Facebook, în noiembrie 2025.

Activitatea profesională a lui Radu Miruță

În perioada 2004-2008, când era student la cele facultăți, actualul ministru al Apărării devenise și mic antreprenor, potrivit datelor aplicației EBAS Iuris:

• În martie 2004, Radu Miruță a deschis, împreună cu sora lui, firma GEOFARM S.R.L, cu sediul în Târgu Jiu, specializată în comercializarea produselor farmaceutice. În timp, afacerea a crescut, în 2010 ajungând la un profit net de 261.678 de lei. El a renunțat la acest business în 2023.
• În februarie 2005, Miruță şi-a deschis firma NOVALARM – S.R.L, specializată în lucrări de instalații electrice. El era unicul asociat şi administrator al firmei. Nu există date publice privind activitatea societății, pe care Miruță a ajuns să o lichideze în 2015.
• În 2007, el şi-a deschis, alături de coasociatul Bogdan Popescu, o altă firmă: S.C. POPMIR S.R.L. Aceasta se ocupa de „transporturile rutiere de mărfuri”. În primul an, firma cu un singur angajat a avut o cifră de afaceri de 38.346 de lei şi un profit net de 3.419 lei. Ulterior, a mers în pierdere, cumulând datorii, ceea ce a dus la dizolvarea sa, tot în 2015.

Licența în drept și examenul de intrare în barou

Radu Miruță nu și-a obținut licența în drept în vara anului 2008, odată cu colegii săi de an, ci în februarie 2009, conform precizărilor UCB.

„Ca un hobby, am absolvit de asemenea Facultatea de Drept pentru a avea idee despre aspectele legale intalnite in viata de zi cu zi. Nu am practicat”, menționează Miruță în CV-ul său.

Pasiunea pentru Drept a fost, însă, suficient de mare încât și-a dorit să devină avocat. Nu a reușit însă, picând examenul de admitere în Baroul Dolj susținut în septembrie 2009. La proba scrisă, a obținut 5 la Drept Procesual Penal, în condițiile în care era necesară nota minimă 6, iar media totală a fost sub 7. Nemulțumit de rezultat, a depus contestație pentru recorectarea lucrării și a reușit să își mărească nota la 5,50. Dar fiindcă tot nu îndeplinea criteriile de promovare, a fost declarat respins.

Coautor al unei cărți cu profil juridic

Miruță nu menționează în CV faptul că a fost coautor al unei cărți cu profil juridic – un argument în plus că studiul Dreptului nu a fost doar „un hobby”. Volumul „Dreptul familiei” a fost publicat împreună cu tatăl său, la Editura Universitaria din Craiova, în 2007, când Miruță era încă student.

Gheorghe Miruță, tatăl viceprim-ministrului, a ocupat înainte de 1989 funcția de secretar al Biroului Executiv al Consiliului Popular al comunelor Prigoria și Bumbești-Jiu. Ulterior a fost șef al Sectorului administrației locale de stat și secretariat în cadrul Consiliului Popular al Municipiului Târgu Jiu. În iunie 1996, el a devenit judecător. În 2009, CSM i-a aprobat cererea de recunoaștere a vechimii în magistratură pentru anii în care lucrase ca jurist în perioada comunistă. Gheorghe Miruță s-a pensionat în 2010, la vârsta de 57 de ani, potrivit sursei citate.