Raport: Spațiul hidrografic Dobrogea și apele din zona costieră, de bună calitate în perioada 2016-2021

Nouă din zece bazine hidrografice (90%) din diverse ţări ale Uniunii Europene (UE) nu vor atinge starea ecologică bună până în anul 2027, dar la nivelul României aproape 70% dintre corpurile de apă se aflau într-o stare bună, în perioada 2016 – 2020, deşi doar circa 20% dintre proiectele planurilor de management bazinale pentru fluviul Dunărea, Delta Dunării, spaţiul hidrografic Dobrogea şi apele costiere (DDDC) au fost implementate, arată un nou studiu de specialitate al WWF şi Coaliţia Living Rivers Europe.

Pentru cea mai recentă ediţie a raportului, WWF a evaluat opt noi proiecte de planuri de management din Polonia, România şi Spania, „dintre care niciunul nu este clasificat ca fiind „bun””. „Acest lucru înseamnă că majoritatea ţărilor nu vor reuşi să atingă obiectivul obligatoriu din punct de vedere juridic al UE de a reface ecosistemele afectate încât apele dulci să revină la starea bună până în 2027”, notează realizatorii cercetării,

Excepţia pozitivă este reprezentată doar de două dintre cele 21 de bazine hidrografice analizate – ambele amplasate în Finlanda – şi care ar putea fi în stare bună de sănătate până în anul 2027. „Cu toate acestea, chiar şi planurile pentru aceste două bazine conţin lacune, în special în ceea ce priveşte finanţarea”, susţin specialiştii.

În ceea ce priveşte situaţia din România, după ce au fost analizate proiectele planurilor de management bazinale pentru fluviul Dunărea, Delta Dunării, spaţiul hidrografic Dobrogea şi apele costiere (DDDC), precum şi bazinul hidrografic al râului Jiu, ca afluent al Dunării, concluzia este că progresul în vederea atingerii obiectivelor de mediu este lent, cu nenumărate derogări, fără justificări suficiente.

Astfel, în perioada 2016 – 2021, în DDDC doar 18,80% dintre măsuri au fost implementate, iar 69,64% din corpurile de apă erau într-o stare bună.

WWF România: Reducerea riscurilor la inundaţii, necesită un angajament mult mai ambiţios din partea Guvernului

Experţii subliniază faptul că proiectul planului de management bazinal menţionează 307 presiuni hidromorfologice potenţial semnificative, cum ar fi baraje, diguri etc., fără a oferi informaţii detaliate. De asemenea, este prezentat un catalog cu măsuri de restaurare şi atenuare, dar fără un program de măsuri finalizat cu finanţarea necesară pentru investiţii prin care să se îmbunătăţească calitatea apelor din toate râurile.

„În proiectul planului de management pentru râul Jiu, 19 corpuri de apă sunt afectate în mod semnificativ de presiunile exercitate de bariere, iar pentru îmbunătăţirea conectivităţii longitudinale sunt avute în vedere trei măsuri (de exemplu, by-pass-uri pentru peşti), dar fără criterii clare sau evaluări cost-beneficiu. Punerea în aplicare a măsurilor de asigurare a debitelor ecologice în instalaţiile hidroenergetice este întârziată, din cauză că se aşteaptă finalizarea studiilor tehnice de către Hidroelectrica S.A. Proiectele din planul pentru Jiu se referă la modernizarea barajelor, dar nu este clar ce înseamnă această modernizare şi cum va contribui la gestionarea integrată a apei”, se precizează în raport.

Potrivit sursei citate, proiecte precum Acumularea Valea de Peşti, prezentate ca proiecte de modernizare, implică regularizarea Jiu Vest, cu impact semnificativ asupra hidromorfologiei şi ecosistemelor. Mai mult, cazul construcţiei hidroenergetice de pe Jiu, Bumbeşti – Livezeni, este menţionat ca un proiect ce urmează a fi implementat, deşi a fost atacat în instanţă, din cauza neîndeplinirii obligaţiilor legale de mediu, printre altele.

Reprezentanţii WWF România sunt de părere că un element pozitiv este faptul că planul prevede, în mod explicit, că noile microhidrocentrale nu vor beneficia de subvenţii de stat până în anul 2030 şi nu sunt prevăzute noi centrale în zonă.

„Această etapă în managementul bazinelor hidrografice, pe lângă câteva orientări îmbucurătoare ce ţin de evitarea unor lucrări hidrotehnice în râuri, cum ar fi microhidrocentralele, şi măsurile care vizează refacerea ecosistemelor acvatice pentru reducerea riscurilor la inundaţii, necesită un angajament mult mai ambiţios din partea Guvernului României, în primul rând prin finanţare şi implicarea diferitelor ministere, cum ar fi Ministerul Agriculturii, pentru a îmbunătăţi calitatea tuturor râurilor până în 2027, aşa cum specifică Directiva Cadru pentru Apă”, susţine Camelia Ionescu, coordonator naţional al Departamentului Ape Dulci la WWF România.

Planuri de management pentru bazinele hidrografice, în Europa

La nivel european, şase proiecte de planuri de management evaluate au o clasare slabă, inclusiv cele două planuri italiene, cele două planuri germane, planul olandez pentru Rin şi planul internaţional Odra.

În viziunea realizatorilor raportului WWF & Coaliţia Living Rivers Europe, majoritatea bazinelor hidrografice suferă din cauza lipsei de buget naţional alocat gestionării apei, a integrării insuficiente a protecţiei apei în alte politici – în special în domeniul energiei, al agriculturii şi al infrastructurii – şi a multiplelor utilizări abuzive ale derogărilor, toate acestea fiind probleme care au fost deja semnalate în concluziile din cadrul evaluării din 2019 a Directivei Cadru pentru Apă (DCA) şi care au fost subliniate în mod repetat de atunci.

„Sute de mii de cetăţeni ai UE s-au reunit în timpul campaniei Protejează Apa pentru a se asigura că statele membre îşi îndeplinesc obligaţiile care le revin în temeiul Directivei Cadru pentru Apă. Această mobilizare masivă a fost un semnal clar pentru Comisie de a trage la răspundere guvernele europene ca acestea să-şi respecte angajamentele. Cetăţenii depind de apa dulce pentru sănătatea şi bunăstarea lor, ei nu trebuie să fie ignoraţi”, apreciază Mark Owen, consilier pe probleme de apă dulce în cadrul European Anglers Alliance.

O altă concluzie enunţată în raportul de specialitate relevă faptul că performanţa proiectelor de planuri de management ale bazinelor hidrografice este slabă pentru aproape jumătate dintre indicatorii analizaţi, inclusiv poluarea, exploatarea intensivă a apei, barierele transversale precum barajele, gestionarea deficitară a inundaţiilor şi a secetei, agricultura, energia hidroelectrică, mineritul cărbunelui şi lipsa măsurilor de refacere a naturii.

În acest moment, ţările UE care aveau ca termen până la sfârşitul anului 2021 să publice planurile finale, în conformitate cu DCA trebuie să remedieze deficienţele identificate în proiectele de planuri pentru a schimba viitorul apelor noastre dulci şi pentru a îndeplini obiectivul stabilit pentru 2027.

Totodată, WWF şi partenerii săi se declară foarte îngrijorată de faptul că, în septembrie 2021, cel puţin nouă state membre (Bulgaria, Croaţia, Cipru, Grecia, Irlanda, Portugalia, Slovenia, unele bazine hidrografice din Spania şi Regatul Unit – unde DCA a fost transpusă în legislaţia naţională înainte de Brexit) nu îşi prezentaseră încă proiectele de planuri de management pentru toate bazinele hidrografice.

Living Rivers Europe este o coaliţie formată din cinci organizaţii non-guvernamentale: reţeaua WWF, European Anglers Alliance, European Environmental Bureau, European Rivers Network, The Nature Conservancy and Wetlands International.