Războaie de urmărit: ce urmează pentru lume în al doilea an de mandat al lui Trump
Primele săptămâni ale anului 2026 au trecut ca o eternitate. Acestea vin după un an marcat de evenimente globale fără precedent, declanșate de politica externă a lui Donald Trump, care a zguduit din temelii ordinea mondială.
În mai puțin de o lună, am asistat la capturarea președintelui Venezuelei de către SUA, amenințări cu bombardarea Iranului și promisiunea de a prelua Groenlanda (partener NATO), însoțită de amenințări cu sancțiuni pentru oricine s-ar fi opus.
La ce se poate aștepta lumea în al doilea an al celui de-al doilea mandat al lui Trump? Cât de departe merge politica sa „America First”? Ce înseamnă doctrina „Don-Roe” pentru direcția acestei noi lumi? Și care sunt crizele care riscă să provoace haos în acest an? The Independent a răspuns la toate aceste întrebări.
Europa post-NATO și cucerirea Groenlandei
Cea mai urgentă preocupare este determinarea lui Trump de a prelua Groenlanda, stat semi-autonom al Danemarcei (aliat NATO), bogat în minerale și situat strategic. Deși a făcut un pas înapoi de la acțiunea militară, dorința sa de a deține „bucata de gheață” rămâne intactă. În discursul său de la Davos, el a insultat Europa și pe liderii săi, criticându-i pe teme de migrație, energie și apărare. Cel mai puternic membru al alianței nu mai joacă corect.
Rose Gottemoeller, fost secretar general adjunct al NATO, a declarat pentru The Independent că semnalele tot mai eratice ale Washingtonului ridică îndoieli cu privire la angajamentul SUA față de „umbrela nucleară” asupra Europei. Acest lucru ar putea declanșa o nouă eră a proliferării nucleare, subiect deja discutat în anumite părți ale Europei, inclusiv în Germania.
Ucraina și un război fără sfârșit
Ucraina se află într-un moment critic. Există speranțe disperate că negocierile ar putea pune capăt celor patru ani de invazie rusă. Discuțiile de la Abu Dhabi între oficiali din SUA, Rusia și Ucraina s-au dovedit până acum neconcludente, marele impediment fiind disputa teritorială. Trump este, probabil, singurul aliat al Ucrainei cu suficientă putere pentru a-l forța pe Vladimir Putin la masa negocierilor pentru o încetare a focului care să nu fie doar o capitulare mascată a Kievului. Totuși, se simte tot mai mult că lui Trump nu îi pasă suficient de soarta ucrainenilor.
Izolaționismul său de tip „America First”, deschiderea față de președintele rus privind câștigurile teritoriale și mustrarea publică a lui Volodimir Zelenski nu sunt semne bune. Este îngrijorător faptul că SUA transmit semnale că suveranitatea nu mai contează, așa cum s-a văzut în cazul Venezuelei și al Groenlandei. Acest lucru creează un precedent pe care țări precum Rusia îl vor vedea ca pe o confirmare a propriei viziuni despre sferele de influență între superputeri.
America Latină: Bombardamente în „curtea din spate”
Pe 16 ianuarie, FAA a emis un avertisment pentru companiile aeriene să manifeste prudență deasupra Mexicului și Americii Latine, invocând riscuri legate de „potențiale activități militare”. Avertismentul vine pe fondul tensiunilor crescute după atacul asupra Venezuelei și amenințările repetate ale lui Trump la adresa Columbiei, Cubei și, recent, a cartelelor de droguri din Mexic.
Cea mai mare schimbare în politica externă a SUA este ridicarea Americii Latine la rang de prioritate de securitate națională. Aceasta face parte din doctrina „Don-Roe” — versiunea personală a lui Trump a Doctrinei Monroe, menită să restaureze preeminența SUA în emisfera vestică, unde China a câștigat influență. Recent, Trump a avertizat guvernul cubanez să „încheie o înțelegere sau să suporte consecințele” și i-a transmis vulgar președintelui columbian Gustavo Petro să fie foarte atent („watch his ass”).
China și ochii pe Taiwan
Serviciile de informații americane susțin de mult timp că China se pregătește să poată invada Taiwanul până în 2027. Termenul este acum la doar un an distanță. Protejarea Taiwanului este, conform strategiei lui Trump, esențială pentru menținerea „preeminenței economice și tehnologice” a Americii, datorită semiconductorilor. Totuși, abordarea lui Trump rămâne tranzacțională: el a declarat recent că depinde de liderul chinez să decidă viitorul Taiwanului, ceea ce face ca situația să rămână extrem de ambiguă.
Orientul Mijlociu și „Consiliul Păcii”
La începutul anului 2026, Orientul Mijlociu pare o prioritate mai puțin urgentă. Totuși, anul trecut Trump s-a alăturat Israelului în bombardarea Iranului și l-a numit pe noul președinte al Siriei un „tip dur și atractiv”.
Săptămâna trecută, el a inaugurat „Consiliul Păcii”, însărcinat cu aplicarea planului său de 20 de puncte pentru Gaza. Detalii scurse din statutul acestuia sugerează că ar putea avea o anvergură la nivelul ONU, vizând conflicte mult dincolo de această regiune. Trump pare mai atras de încheierea unor afaceri de trilioane de dolari cu statele din Golf sau de oportunitățile imobiliare pentru „Riviera Gaza”. Totuși, anunțul său de vineri privind o „Armadă” militară care navighează spre Iran arată că nimic nu poate fi exclus.