Războiul nu e de ajuns: cum poate fi evitată bomba iraniană

Statele Unite și Israel împărtășesc o prioritate strategică comună: împiedicarea regimului iranian să obțină arma nucleară.

Atacurile aeriene devastatoare lansate de Israel asupra infrastructurii nucleare și energetice a Iranului au întârziat, cel puțin temporar, această posibilitate. Totuși, pe termen lung, ele ar putea stimula regimul de la Teheran să accelereze în secret cursa pentru bomba atomică, scrie Bloomberg.

Lovituri chirurgicale cu efecte strategice

Raidul-surpriză al forțelor israeliene a eliminat mai mulți generali de rang înalt și oameni de știință implicați în programul nuclear iranian. Totodată, au fost distruse sau grav avariate sisteme de apărare antiaeriană și instalațiile-cheie de la Natanz, Isfahan și Fordow – principalele situri nucleare ale Iranului. Loviturile au paralizat inclusiv singura unitate de conversie a uraniului cunoscută a regimului, afectând sever capacitatea tehnologică a țării de a continua procesul de îmbogățire.

Extinderea atacurilor în zilele următoare asupra unor zăcăminte de gaz și a altor infrastructuri energetice a provocat pierderi semnificative economiei iraniene. În replică, Teheranul a lansat rachete balistice asupra unor orașe israeliene precum Tel Aviv și Haifa, alimentând temerile privind o escaladare regională.

Limitele capacității israeliene și dilema americană

Rămâne neclar cât de mult poate Israelul să slăbească în continuare programul nuclear iranian fără sprijinul american – în special fără bombe de penetrare de tip „bunker buster”, necesare pentru a distruge facilitățile îngropate în adâncime. Potrivit unor estimări, programul ar fi fost întârziat cu luni, poate chiar mai mult, dar nu eliminat.

22:17 • Internațional

Va avea Iranul propriul său Cernobîl. Care este pericolul pentru Europa?

17:19 • ACTUALITATE

Români blocați în zone de conflict: 385 de cetățeni au cerut ajutor în Israel și Iran

Dacă regimul iranian supraviețuiește acestui val de atacuri, e de așteptat ca posturile rămase vacante în ierarhia militaro-nucleară să fie ocupate de figuri și mai radicale. Acestea ar putea vedea în atacurile israeliene un argument suplimentar pentru dezvoltarea rapidă, în secret, a unei capacități nucleare — la fel cum regimul lui Saddam Hussein a făcut după distrugerea reactorului Osirak de către Israel, în 1981.

O pace fragilă depinde de diplomație

În eventualitatea reluării negocierilor, încrederea în angajamentele regimului iranian va fi mai greu de obținut ca oricând. Orice nou acord nuclear ar necesita un regim de inspecții mai intruziv și constant decât cel negociat în trecut, iar probabilitatea ca Iranul să mai fie lăsat să îmbogățească uraniu, chiar și la niveluri civile, este din ce în ce mai redusă.

Totuși, se pune întrebarea: de ce ar accepta Iranul astfel de condiții dure acum, după ce le-a respins timp de ani? Răspunsul ar putea depinde de cât de multă suferință economică și militară va mai suporta regimul. Eșecul de a preveni infiltrarea serviciilor de informații israeliene în structurile de securitate interne sugerează că, dacă Iranul va încerca din nou o „evadare” nucleară, probabil va fi descoperit.

În plus, apărarea aeriană iraniană este afectată grav, sprijinul Rusiei și al Chinei este mai degrabă simbolic, iar rețeaua de aliați regionali a fost în mare parte dezarticulată. Pe plan intern, regimul se confruntă cu o nemulțumire crescândă, pe fondul unei economii aflate în colaps și al sancțiunilor internaționale severe.

Calea de mijloc: presiune combinată cu negociere

În acest context, oficialii americani sunt sfătuiți să continue apărarea Israelului împotriva eventualelor represalii, dar și să colaboreze cu aliații din G7, cu statele din Golf și chiar cu Rusia și China pentru formularea unui set clar și unitar de cerințe care să elimine, verificabil, riscul obținerii unei bombe nucleare de către Iran.