Redeschiderea bordelurilor în Franța: Marine Le Pen își caută inspirația în filmele de epocă

Există știri care te fac să ridici o sprânceană, există știri care te fac să ridici ambele sprâncene și există categoria aparte – aceea în care îți cauți telefonul să vezi dacă nu cumva ai fost teleportat în 1932 fără să-ți dai seama. În această zonă exotică intră planul extremei-dreapta din Franța: hai să redeschidem bordelurile, dar nu oricum, ci ca niște cooperative democratice, administrate direct de prostituate, cu aer de start-up libertin și parfum de „împărătese în propriul lor regat”, cum a declarat solemn Jean-Philippe Tanguy, unul dintre oamenii importanți ai Adunării Naționale. E vorba de partidul doamnei Marine Le Pen…

Francezii au interzis bordelurile în 1946, după război, într-un elan de igienă morală și reorganizare socială.

Prostituția însă, ca ocupație, n-a dispărut niciodată, fiind tolerată în spațiul public, dar penalizându-se la nivelul clienților, după legea socialistă din 2016: 1.500 de euro amendă pentru cel care cumpără serviciul. Ieftin, dacă stai să te gândești cât costă amendă pentru parcare în centrul Parisului.

Acum, însă, extrema dreaptă vine cu un plan ambițios:

Să redea bordelurilor gloria de altădată, dar în versiune 2.0, cu autogestionare, cu „empowerment”, cu drepturi egale și cu un soi de brand-building erotico-administrativ. Ce să mai, aproape că te aștepți ca Marine Le Pen să anunțe și o aplicație dedicată, ceva între Airbnb și Uber, dar pentru servicii intime reglementate.

Franța redeschide dezbaterea, Europa își pregătește popcornul și jucăriile

Ce e cu adevărat interesant este faptul că această propunere n-a rămas în zodia bizarului, ci a generat o discuție politică serioasă. În Franța, în Italia, în alte zone ale Europei unde, periodic, se redeschide eterna întrebare: ce faci cu o realitate care există oricum, dar în umbră? O reglementezi, o fiscalizezi, îi creezi reguli, cabinete medicale, norme, controale? Sau o păstrezi în același spațiu de compromis moral, în care fiecare se face că nu vede ce vede?

Italienii lui Meloni cochetează și ei cu ideea, dar n-au avut curajul sau disponibilitatea calendaristică să-i dea un contur legislativ. Francezii, în schimb, par deciși să meargă înainte cu proiectul Tanguy – un proiect care, dacă trece, schimbă masiv felul în care arată piața europeană a prostituției.

De ce acum?

Dintr-o perspectivă politică rece, e perfect logic. Extrema dreaptă din Franța are nevoie de teme care să rupă monotonia discursului despre imigrație și securitate. Are nevoie de gesturi simbolice care să pară progresiste, dar să rămână totuși în zona lor ideologică. Iar redeschiderea bordelurilor, prezentată ca un pas spre independență economică a prostituatelor, e fix genul acela de mișcare: conservatoare în esență, revoluționară la suprafață.

Mai e și componenta bugetară: o industrie tolerată, dar nefiscalizată, e o industrie pierdută pentru stat. Într-o Europă sufocată de deficit, orice nouă sursă de venit e tratată cu dragoste de contabil. Iar Parisul știe să monetizeze tot: de la biletele la Louvre până la fanteziile electorale.

Ce înseamnă „cooperative” în acest context?

În teorie: autonomie. Decizie colectivă. Lipsa exploatării. Fără proxeneți, fără patroni, fără lanțuri invizibile. Un soi de micro-business în care femeile își stabilesc programul, tarifele, regulile și standardele, într-un cadru legal sigur.

În practică? Rămâne de văzut dacă nu vor apărea alte forme de presiune, alte rețele, alte capcane. Legalizarea nu anulează automat pericolele, dar poate reduce riscurile și poate crește transparența.

Iar noi, din România, ce ar trebui să înțelegem de aici?

În primul rând, că Europa nu se rușinează să rediscute subiecte considerate tabu la noi. În al doilea rând, că statele serioase își pun problema reglementării înaintea ipocriziei. Și în al treilea rând – hai să fim sinceri – că o asemenea schimbare în Vest are ecouri directe în Est.

Iar acum vine partea delicioasă.

România și „perspectivele profesionale” ale industriei paralele

Dacă Franța chiar redeschide bordelurile, dacă Italia se aliniază, dacă alte țări vor începe să reglementeze totul în cheie modernă, un lucru e cert: piața se va profesionaliza. Standardizare. Reguli. Contracte. Cooperative. Foaie de pontaj. Formulare de HR. Posibil chiar și Team-building anual, cine știe.

fetele pleacă la treabă

Și, inevitabil, când Vestul deschide porțile, Estul trimite contingente.

Nu trebuie să ne ascundem după gard:

România a fost mereu un furnizor important pentru piața europeană a prostituției, de la nivel underground. Nu e un compliment, dar e un fapt. Iar legalizarea bordelurilor în Franța ar transforma această realitate într-o competiție oficializată.

De-abia aici se deschid „perspectivele”: un continent întreg devine un teren de joacă imens pentru contingentele românești, cu norme clare, sindicat propriu, protecție legală și un cadru în care, dincolo de glume, munca asta nu ar mai însemna frică, violență sau umilință.

Sigur, noi în România vom discuta încă zece ani dacă definiția „proxenetismului” trebuie actualizată. În Occident, între timp, se pun la punct cooperative cu casierie, contabil și poate chiar abonamente lunare.

Ce să mai, viitorul industriei se anunță luminos.

Franța aprinde neoanele, Italia butonează proiectele, iar pe aeroporturile din România s-ar putea să devină nevoie de ghișee speciale: „Plecări – cooperative erotice, Terminalul B”.